Pagina documente » Istorie, Arte, Teologie » Preotia si viata bisericeasca a credinciosilor

Despre lucrare

lucrare-licenta-preotia-si-viata-bisericeasca-a-credinciosilor
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-preotia-si-viata-bisericeasca-a-credinciosilor


Cuprins

CUPRINS
Prefata
Introducere
Capitolul 1: Despre preotie si rolul preotului ca pastor de suflete
1.1 Preotul de azi, ca liturghisitor
1.2 Sensul preotiei la Sfintii Parinti
1.3 Sfintenia si raspunderile preotului
1.4 Preotia lucrare cereasca
1.5 Sfintul Apostol Pavel - despre personalitatea religios-morala a pastorului de suflete
1.6 Vocatia si pregatirea pentru preotie
1.7 Chipul preotului dupa Sfinta Scriptura si Sfintii Parinti
1.8 Slujirea preoteasca dupa Sfinta Scriptura si Sfinta Traditie
Capitolul 2 : Activitatea pastoral -misionara a preotului
2.1 Spovedania, prilej de pastoratie individuala
2.2 Sfinta impartasanie in spiritualitatea crestina
2.3 Ierurgiile ca mijloc si prilej de pastoratie2.4 Sfinta Liturghie si Sfintele Taine ca mijloc de pastorire2.5 Predica si cateheza -mijloace de pastoratie
2.5.1 Sfintul Ioan Gura de Aur, predicator al unitatii crestine
2.5.2 Fericitul Augustin, predicator al unitatii Bisericii
2.5.3 Aspecte sociale in predica Sfintului Vasile cel Mare
Capitolul 3 : Activitatea obsteasca a preotului
3.1 Vrednic este lucratorul de plata sa
3.2 Motivele care determina pe unii crestini - ortodocsi sa treaca la alte
culte
3.3 Posturile rinduite de Biserica Ortodoxa in conditiile de viata actuale
ale credinciosilor
3.4 Despre vocatie si zel in pastoratia din tara noastra
3.5 invatatura despre post in Biserica Ortodoxa3.6 Necesitatea si roadele iubirii
Capitolul 4 : Preotia in viata bisericeasca a credinciosilor
4.1 Actualitatea Sfintului Ioan Gura de Aur
4.2 Sfintul Grigorie cel Mare, indrumator al vietii preotesti
4.3 Preotia in viata Bisericii si a credinciosilor
4.4 Preotia crestina -o misiune sublima in viata oamenilor
Capitolul 5 : Personalitatea religios - morala a pastorului de suflete
5.1 indatoririle duhovnicului dupa Sfintele Canoane
5.2 Calitatile de indrumator duhovnicesc ale Sfintului Apostol Pavel
5.3 indrumatorul duhovnicesc si ucenicul dupa Sfintii Parinti.

EXTRAS DIN DOCUMENT

?PREFAT?

Despre „ Teologia Pastorala” s-a scris si se va mai scrie mult.

Primind ca tema de „Disertatie”, „Preocuparile de Teologie Pastorala in paginile Revistei Studii Teologice” am observat inca o data, daca mai era cazul, ca parohia in general si preotul cu viata lui in mijlocul comunitatii in special, au constituit din totdeauna subiecte deosebit de fascinante si mereu actuale pentru marii exegeti ai Bisericii Ortodoxe; rasfoind paginile ingalbenite de trecerea anilor ale Revistei sus amintite, mi-am dat seama ca ceea ce s-a scris odinioara este si astazi, actual, vorba poetului: ” toate-s vechi si noua toate”.

Una din carentele teologiei pastorale din epoca moderna ca si din epoca mai recenta a fost neconcordanta ei cu ecclesiologia ortodoxa, atat in sensul ei de interpretare a invataturii despre Biserica , precum si in sensul ei de spiritualitate ecclesiala. Aceasta lipsa de concordanta intre practica pastorala si o viziune ecclesiologica coerenta si clara, se observa mai bine astazi, cand s-a profilat o ecleziologie euharistica, ce se refera anume la organizarea parohiei ca o comunitate liturgica.

Preocupata mai ales cu moralitatea preotului in raporturile sale cu credinciosii si cu decorarea locasului de cult ( din „liturghisitor” preotul a devenit „bisericas”), aceasta teologie si practica pastorala a lasat pe plan secundar elementele de baza care constituie parohia ca „biserica”, dupa modelul unui trup unit si coerent.

În multe parohii, cele doua surse din care se „hraneste” orice comunitate crestina, cuvantul predicat si Taina Împartasaniei, au fost ritualizate in asa masura incat ele nu mai ajung sa vitalizeze direct intreg organismul bisericesc. Asa se explica , aparitia din cand in cand, in spatiul parohial a unui cerc periferic de credinciosi care se identifica numai partial cu comunitatea lor. Se stie ca victimele prozelitismului sectar se recruteaza din randul acestor marginalizati care sunt impinsi pe o pista falsa din cauza unei vieti liturgice nesubstantiale.

Se pare ca toate Bisericile crestine, inclusiv cea Ortodoxa, isi dau seama acum ca reorganizarea vietii parohiale este nu numai o prioritate urgenta ci si ca aceasta trebuie sa se faca in perspectiva unei invataturi clare despre Biserica.

O intelegere corecta a teologiei pastorale de azi cere, in primul rand, o aplicare a ecleziologiei. Acolo unde ecleziologia si practica pastorala sunt exercitate fara o referinta particulara la doctrina ecleziologica si la spiritualitatea liturgica, ele risca sa fie deformate. Ereziile pastorale provin din ereziile ecleziologice, nefiind vorba aici despre reinventarea mijloacelor si tehnicii de lucru ale teologiei pastorale, ci de a-i fixa mai precis punctul ei de plecare si punctul ei de sosire. Teologia pastorala trebuie sa invete din nou cum se construieste Biserica la nivel local, parohial, cum se rezolva problemele interne si externe ale constituirii parohiei ca o comunitate liturgica, spirituala si sociala, in contextul lumii de azi.

Prin urmare, numai o viziune eclezologica autentica poate sa redreseze teologia pastorala de azi, care intampina dificultati serioase in organizarea parohiei ca o imagine locala, concreta a Bisericii.

O atentie deosebita ar trebui sa fie data caracterului personal al identitatii crestine si caracterului de dialog, relational al cultului si pastoratiei. Lipsa de tact pastoral provine adesea dintr-o ignoranta a antropologiei ortodoxe, dintr-o contrafacere a climatului uman, spiritual al raporturilor dintre preot si credincios. Fata a cultului, in mod special a duhovniciei, nu provine dintr-o concesie fata de pacat, ci dintr-o intelegere profunda a misterului omului ca si „chip al lui Dumnezeu” si a misterului lui Dumnezeu, care nu inceteaza a se arata pacatosilor ca indurat, bun, impaciuitor si lesne-iertator. Umanizarea vietii pastorale nu se poate face cu arcul intins impotriva credinciosilor. Este nevoie de un dialog parohial pe fata in care sa se realizeze convergenta si comuniunea obstii. Preotul simuleaza acest dialog ca unul care se ocupa cu existente individuale, cu persoane reale si nu cu entitati sau institutii. El nu este o instanta care se impune cu autoritatea puterii, ci un slujitor care face totul pentru personalizarea raporturilor sale cu credinciosii. În mediul parohial, acestia nu sunt „straini”, sau „laici” ci sunt „co-laboratori” si „co-responsabili” .