Pagina documente » Informatica, Matematica » Rutarea datelor in retelele IP

Cuprins

lucrare-licenta-rutarea-datelor-in-retelele-ip
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-rutarea-datelor-in-retelele-ip


Extras din document

CAPITOLUL I
RETELE DE CALCULATOARE - NOTIUNI GENERALE.
1. Conceptul de retea
2. Evolutia retelelor
3. Organizatiile de standardizare
4. Tipuri de retele de calculatoare
5. Bazele lucrului in retele de calculatoare
CAPITOLUL II
ARHITECTURA RETELELOR DE CALCULATOARE
Componentele necesare construirii unei retele
1.1 Placi de retea ( NIC - Network Interface Card)
1.2 Cabluri de retea
1.3 Cutia centrala a retelei (Hub) - concentrator
1.4 Punti
1.5 Switch
1.6 Router
1.7 Modem
1.8 Transceiver
1.9 Terminator
1.10 Conectori
CAPITOLUL III
PROTOCOALE SI ALGORITMI DE RUTARE
1. Modelul de referinta OSI
2. Protocolul TCP/IP
2.1. Scopul protocolului TCP/IP
2.2. Diferente dintre modelul de referinta ISO/OSI si modelul TCP/IP
2.3. Datagrame IP
2.4. Adrese IP. Subretele.
3. Rutarea datelor
3.1. Rutarea statica
3.2. Rutarea dinamica
3.3. Tabela de rutare
CAPITOLUL IV
SECURITATEA RETELELOR. OPTIUNEA FIREWALL
CAPITOLUL V
STUDIU DE CAZ: ROUTERUL D-LINK DI-707P
ANEXA: GLOSAR

Alte date

?Rutarea datelor in retelele IP

?

CAPITOLUL I

RETELE DE CALCULATOARE - NOTIUNI GENERALE

1. Conceptul de retea

2. Evolutia retelelor

3. Organizatiile de standardizare

4. Tipuri de retele de calculatoare

5. Bazele lucrului in retele de calculatoare

1. Conceptul de retea

Reteaua de calculatoare (network) este un ansamblu de calculatoare (sisteme de calcul) interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie (cablu coaxial, fibra optica, linie telefonica, ghid de unde) in scopul utilizarii in comun de catre mai multi utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software de baza si aplicatii) si informationale (baze de date, fisiere), asociate calculatoarelor din retea.

În general, toate retelele au anumite componente, functii si caracteristici comune, printre acestea sunt urmatoarele:

* Servere - calculatoare care ofera resurse partajate pentru utilizatorii retelei.

* Clienti - calculatoare de lucru (terminale, statii de lucru) care acceseaza resursele partajate in retea de un server.

* Mediu de comunicatie - Modul si elementele in care sunt conectate calculatoarele in retea.

* Date partajate - Fisiere puse la dispozitie de serverele de retea.

* Imprimante sau alte periferice partajate.

* Resurse - Fisiere, imprimante si alte componente care pot fi folosite de utilizatorii retelei.

Rolul principal al unei retele este de a permite partajarea urmatoarelor trei categorii de resurse:

a) Resurse fizice

b) Resurse logice

c) Resurse informationale

a) Partajarea resurselor fizice reprezinta posibilitatea utilizarii in comun, de mai multi utilizatori, a unitatilor de discuri, imprimante, scanere. Acest lucru inseamna ca se poate instala oricare dintre unitatile enumerate mai sus, dupa care urmeaza operatiile de partajare (sharing). În urma declararii partajate a unui echipament, toate calculatoarele din retea au acces la acest echipament.

b) Partajarea resurselor logice (programe). Resursele logice ale unui calculator sunt de fapt, ansamblul de programe sistem sau de aplicatii.

c) Partajarea resurselor informationale (baze de date, fisiere).

2. Evolutia retelelor

Retelele sunt prezente in aproape toate mediile de lucru. O retea este un mecanism care permite calculatoarelor distincte si utilizatorilor acestora sa comunice si sa partajeze resurse.

Retelele au fost initial solutii de conectivitate brevetate, parte integranta a unui pachet de solutii informatice.

Configuratiile tipice includeau terminale simple, care erau cablate la controlere de dispozitiv.

Controlerele de dispozitiv asigurau accesul comun, sau multiplexat, la resursele de comunicare, ce asigurau conectivitatea cu sistemele mainframe. Aceste resurse de comunicare erau reunite intr-un procesor front-end (FEP) al sistemului mainframe. FEP permite mai multor resurse sa partajeze un singur canal catre mainframe. Datorita diferentelor dintre viteza de intrare/iesire si viteza procesoarelor sistemului mainframe, aceasta solutie era cea mai eficienta din punct de vedere financiar.

Altfel, era utilizata o linie inchiriata cu largime de banda mica, pentru traversarea distantei geografice pana la mainframe.

În aceste medii, aplicatiile software erau executate doar pe un calculator cu un unic sistem de operare. Sistemul de operare putea fi executat numai pe produsele hardware ale aceluias distribuitor. Chiar si echipamentul terminal si conexiunile la calculator faceau parte din aceeasi solutie integrata a unui singur producator.

Au aparut apoi doua directii de dezvoltare tehnologica, care au schimbat cursul viitor al informaticii. În primul rand au aparut stramosii PC-urilor de astazi.

În al doilea rand a inceput cautarea de modalitati de imbunatatire a productivitatii proprii. S-a cautat in special un mijloc de imbunatatire a partajarii datelor si fisierelor intre statiile de lucru.

Solutia lor a fost prima retea locala (LAN ), pe care au numit-o ethernet. Aceasta era o retea LAN rudimentara care se baza pe protocoale de nivel superior pentru inter-retele. Potentialul comercial al acestei tehnologii a devenit imediat evident. Ethernet-ul original, cunoscut acum ca PARC Ethernet, sau Ethernet I, a fost ulterior completat de o versiune cu un comportament mai bun. Aceasta solutie cunoscuta ca DIX Ethernet sau Ethernet II, a fost dezvoltata de Xerox, Digital si Intel.

Acestia au stabilit „standardele” pentru Ethernet II si au produs tehnologiile sale componente.

Împreuna, dispozitivele inteligente ale utilizatorilor si retelele locale vor da nastere unui nou model: prelucrare deschisa, distribuita, in retea a datelor.

3. Organizatiile de standardizare