Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I: NOTIUNI INTRODUCTIVE
1. CONSIDERATII GENERALE..........6
2. NOTIUNE SI SCURT ISTORIC........9
3. DEFINITIA SI SCOPUL SPALARII BANILOR...10
4. INCRIMINAREA OPERATIUNILOR DE SPALARE A BANILOR.........12
CAPITOLUL II: METODE DE SPALARE A BANILOR
1. FACTORI DETERMINANTI iN ALEGEREA TEHNICII DE SPALARE A BANILOR......14
2. ALGORITMUL SPALARII BANILOR.............16
3. TRANSFERAREA BANILOR iN STRAINATATE.............20
4. SERVICIILE BANCARE ON-LINE..28
5. TEHNICI DE SPALARE A BANILOR.............31
CAPITOLUL III: PARADISURILE FINANCIARE
1. NOTIUNEA SI CARACTERISTICILE PARADISURILOR FINANCIARE
2. SISTEMUL BANCAR OFF-SHORE.43
3. PRINCIPALELE TERITORII CONSIDERATE PARADISURI FINANCIARE.46
4. SPALAREA BANILOR, TRUSTURILE OFF-SHORE SI EVAZIUNEA FISCALA.......50
CAPITOLUL IV: DETERMINANTE CRIMINOGENE
1. SPALAREA BANILOR MURDARI - CRIMINALITATE A GULERELOR ALBE............61
2. FACTORI CRIMINOGENI CE DETERMINA SAViRSIREA INFRACTIUNII DE SPALARE A BANILOR.........63
CAPITOLUL V: PREVENIREA SI COMBATEREA SPALARII BANILOR
1. LA NIVEL INTERNATIONAL.......72
2. PE PLAN NATIONAL...77
CAPITOLUL VI: CAZURI ELOCVENTE
1. RELATARILE UNUI AVOCAT CONDAMNAT PENTRU INFRACTIUNEA DE SPALARE A BANILOR......84
2. CAZUL BANCA DE CREDIT SI COMERT INTERNATIONAL............87
3. BANCA UNIUNII EUROPENE DIN ANTIGUA.89
4. RETEAUA SPENCE DE SPALARE A BANILOR DIN NEW YORK......92
CAPITOLUL VII: CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Alte date

?

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. CONSIDERATII GENERALE

Marile scandaluri financiare aparute in ultimii ani sunt marcate de aceeasi trasatura: organizatiile criminale profita din plin de toate facilitatile oferite de paradisurile financiare si centrele bancare off-shore in scopul spalarii banilor rezultati din activitati ilicite.

Paradisurile financiare pun la dispozitia investitorilor straini o gama foarte larga de servicii, incepand cu constituirea si inregistrarea corporatiilor straine si sfarsind cu operatiunile bancare ce nu fac obiectul controlului autoritatilor (toate acestea fara obligatia de a dezvalui originea banilor), fapt ce ingreuneaza investigatiile penale in domeniu. Dificultatile intampinate de organele judiciare sunt amplificate de faptul ca, in numeroase cazuri, paradisurile financiare pastreaza secretul financiar cu foarte mare strictete, protejand efectiv investitorii straini si ferindu-i de orice investigatie sau urmarire in justitie declansata eventual in tarile lor de origine.

Desi secretul bancar si paradisul fiscal sunt doua notiuni distincte, ele au in comun atat scopurile legitime cat si justificarea comerciala, oferind insa posibilitatea desfasurarii de tranzactii si operatiuni ce ulterior se dovedesc a fi activitati de reciclare, de spalare a fondurilor provenite din activitati ilicite. Aplicarea nediscriminatorie a legilor secretului bancar, precum si rapida dezvoltare a paradisurilor financiare constituie impedimente majore in desfasurarea investigatiilor legale.

Exemplul elocvent al folosirii acestor facilitati si imunitati in scopuri infractionale il constituie Banca pentru Credit si Comert International (B.C.C.I.) care a falimentat in 1991, dezvaluind cea mai ampla filiera de spalare a banilor si permitand confiscarea a 12 miliarde de dolari. Acest caz [1 Descris in detaliu in capitolul VI] a generat o unda de soc pe pietele financiare si in randul autoritatilor de control din toate tarile afectate de scandal, fortandu-le sa inaspreasca reglementarile de prevenire a utilizarii pietelor financiare pentru spalarea banilor.

Cu toate acestea, sase ani mai tarziu, un alt caz grav a fost descoperit odata cu falimentul Bancii Uniunii Europene din Antigua [2 idem], demonstrand astfel ca problema capatase o noua dimensiune datorata folosirii tehnologiei de ultima ora; infiintata de doi rusi, aceasta banca a fost folosita pentru spalarea profiturilor ilicite ale organizatiilor criminale din Rusia.

Se poate spune ca activitatile de spalare a banilor au existat, in forma primara, inca din epoca medievala, atunci cand camata, era considerata de biserica catolica un pacat capital, o crima de gravitatea traficului de droguri din ziua de astazi; cei ce practicau camata, negustorii si camatarii acelor vremuri, anticipau tehnicile moderne de ascundere, transferare si spalare a banilor, urmarind ascunderea acestor dobanzi, mascand sau deghizand existenta lor. Înselatoria putea fi realizata in nenumarate moduri: cand negustorii negociau imprumuturile pe termen lung, cresteau artificial rata de schimb, suficient ca sa acopere si plata dobanzilor, pretinzand astfel ca dobanzile sunt un fel de recompensa pentru riscul asumat; ei lasau sa se inteleaga faptul ca dobanda reprezinta penalizarea pentru intarzierile survenite in returnarea sumelor imprumutate, in baza unor acorduri stabilite de la bun inceput cu clientii lor.

Toti camatarii transformau astfel dobanzile in aparente profituri reale, prin utilizarea conceptului numit in prezent “firma fantoma”: capitalul este imprumutat unei companii iar apoi este retras sub forma de profit si nu de dobanda la imprumut, desi in realitate nu se realizeaza nici un fel de astfel de profit.

Toate aceste trucuri prin care se urmarea inselarea autoritatilor bisericesti, au in prezent echivalent in tehnicile de spalare a banilor.

Daca despre spalarea banilor putem vorbi inca din epoca medievala, despre paradisurile financiare putem afirma ca au o indelunga istorie. Primii utilizatori ai acestora pot fi considerati (printre altii) piratii care “operau” in secolul al XVII-lea intre Europa si cele doua Americi. Existau atunci locuri care isi deschideau cu usurinta portile pentru a depozita averile piratilor. Aparuse chiar o competitie intre statele mediteraneene in a-I atrage pe acestia odata cu banii lor. Pe de alta parte, piratii isi foloseau uneori banii pentru a cumpara indulgentele care sa le permita intoarcerea acasa.

De fapt, in 1612, s-a produs un eveniment ce poate fi considerat drept primul caz de amnistiere a profiturilor ilegale: Anglia oferea piratilor care isi abandonau meseria, atat libertatea deplina cat si dreptul de a-si pastra banii, anticipand cu mai bine de trei secole o practica similara fata de marii traficanti de droguri a unor state contemporane.

Nici confiscarea averilor in situatia in care se dovedesc a avea o origine infractionala nu este o noutate. Numeroase legi moderne ce faciliteaza inghetarea sau confiscarea veniturilor provenite din savarsirea unor infractiuni isi au radacinile in notiunea medievala de “deo dand” (darul lui Dumnezeu) si au ajuns in legislatia actuala a multor tari prin intermediul traditiilor engleze in domeniul dreptului cutumiar. Initial majoritatea confiscarilor erau pedepse aplicabile mai degraba din motive politice decat economice; ulterior, orice condamnare putea duce la confiscarea bunurilor. Din aceasta cauza se ajungea la conversia averilor in lichiditati si la ceea ce in prezent se considera o reciclare a fondurilor pentru a ascunde averea unei persoane, transmitand-o astfel in patrimoniul alteia, unde va aparea ca avand cu totul alta provenienta in urma procesului de “spalare”.

2. NOTIUNE SI SCURT ISTORIC

Spalarea banilor este o expresie de origine americana care desemneaza reinvestirea in afaceri licite a banilor obtinuti din afaceri ilicite, utilizandu-se in acest scop circuite financiare interne si internationale complexe. [3 Costica Paun, Gh. Nistoreanu - Criminalitatea financiar-bancara: “spalarea banilor”]

Termenul de spalare a banilor provine din Statele Unite unde se pare ca a fost “inventat” in jurul anilor 1920 cand bandele stradale conduse de oameni ca Al Capone sau Bugsy Moran incepusera sa caute o explicatie legitima a banilor pe care ii obtineau din activitatile infractionale.

Pentru a-si realiza aceste scopuri, bandele din epoca incepeau mici afaceri, de regula spalatorii publice sau spalatorii de autoturisme, de unde, se pare, provine si termenul de “spalare” a banilor; erau deasemenea folosite si alte afaceri precum companiile de vanzare a automatelor (de cafea, dulciuri sau tigari) ce serveau cu succes intereselor acestora. Esential era sa amestece banii ilegali cu cei legali, iar totul sa fie declarat ca profit al afacerii de acoperire.

Procedand astfel, banii erau indepartati (practic) din zona infractiunii, ascunsi in conturile unei afaceri legale si apoi repusi in circulatie ca venituri ale unei firme. Acest proces ramane si astazi nucleul majoritatii strategiilor de spalare a banilor, indiferent de complexitatea lor.

3. DEFINITIA SI SCOPUL SP?L?RII BANILOR

Infractorii de toate tipurile, de la delapidatori si pana la contrabandisti, trebuie sa-si spele profiturile din cel putin doua motive: originea banilor poate deveni proba in instanta iar banii in sine pot deveni tinta unor investigatii. Si cei implicati in afaceri licite recurg la tehnicile de spalare ori de cate ori au nevoie sa mascheze plata unei mite sau recompense.

În climatul actual cand coruptia de orice fel se afla in mijlocul atentiei, spalarea banilor in cazuri de mituire starneste atentia mult mai repede. Chiar si guvernele fac uneori uz de acelasi mecanism pentru a ascunde plata unor recompense sau despagubiri, pentru a se sustrage de la unele sanctiuni sau pentru finantarea unor interferente politice intre statele rivale.

Indiferent cine este autorul concret al punerii in functiune a operatiunii de spalare a banilor sau oricat de ciudate sunt formele pe care le ia acest proces, principiile operationale sunt in esenta aceleasi: spalarea banilor trebuie imaginata ca un proces dinamic in trei etape care presupune evitarea asocierii directe a naturii banilor cu ideea de infractiune, mascarea originii lor pentru a obstructiona orice actiune de identificare a acesteia si apoi repunerea banilor la dispozitia infractorului, bine ascuns acum din punct de vedere al originii geografice sau ocupationale. În acest sens, spalarea banilor este mai mult decat o simpla contrabanda sau ascundere de fonduri, aceste actiuni putand insa constitui elemente esentiale ale procesului de reciclare.

Cel mai potrivit mod de a face distinctia intre natura procesului de spalare si cea a unora dintre elementele sale constitutive este punerea accentului pe diferenta dintre ascunderea banilor murdari si deghizarea naturii lor; daca banii murdari sunt ascunsi de actiunea legii - cheltuiti spre exemplu sub forma unor donatii anonime sau transferati in jurisdictii in care nu exista sanctiuni pentru utilizarea banilor cu origini necunoscute - cu greu se poate vorbi de spalare a banilor; in acest caz, banii rezultati din comiterea unor infractiuni sunt ascunsi in alt loc decat cel in care s-a desfasurat activitatea infractionala. Daca acestor bani li se confera aspectul de legalitate intr-un loc in care nu exista sanctiuni impotriva originilor ilicite, atunci si numai atunci se poate vorbi de spalare, adica de mascarea naturii banilor.

Spalarea banilor (reciclarea fondurilor) este un proces complex prin care veniturile ce provin din o activitate infractionala sunt transportate, transformate sau amalgamate cu fonduri legitime in scopul de a ascunde adevarata natura, provenienta, dispunere, deplasare sau dreptul de proprietate asupra bunurilor respective [4 Stefan Popa, Adrian Cucu - “Economia subterana si spalarea banilor” - Editura Exvent, Bucuresti 2000]

Scopul procesului de spalare a banilor este deci acela de a face ca fondurile derivate sau asociate cu o activitate ilicita sa para legitime, necesitatea reciclarii banilor izvorand din dorinta de a ascunde o activitate infractionala.

Termenul de spalare a banilor este in general asociat cu traficul de stupefiante, si alte activitati infractionale de tipul jocurilor de noroc, prostitutiei, extorcarii, sau vanzarilor internationale de arme, ce genereaza profituri substantiale, ilicite insa, care trebuie sa fie justificate, scopul organizatiilor criminale fiind obtinerea unor fonduri, a unor capitaluri curate.

În cadrul activitatilor infractionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Acest numerar trebuie insa convertit in forme mai usor de manuit si transferat pentru a putea fi introdus in schema de reciclare fara a lasa nici o urma detectabila.

Strategiile de spalare a banilor include tranzactii care, prin volum, sunt foarte profitabile si deci atractive pentru institutiile financiare legale. Spalarea banilor orienteaza fondurile dintr-o economie ilegala spre una legala unde ii plaseaza in investitii rentabile.

Notiunea de spalare a banilor presupune existenta infractiunii genera­toare de bani murdari - infractiunea primara - constand in acte ce au legatura cu aceste venituri.

În tranzactiile de reciclare a fondurilor, escrocheria este pusa in aplicare aproape invariabil, prin reprezentarea falsa a unor fapte, prin inventarea, de exemplu, a unei tranzactii de vanzare - cumparare intre adevaratul proprietar si o entitate care pare sa fie independenta de controlul infractorului, dar care in realitate a fost creata de el doar pentru a da aparenta unei tranzactii la distanta.