Pagina documente » Recente » Stirea de televiziune

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
Introducere 2
Capitolul 1: Notiuni generale privind stirea de televiziune 3
1.1.Televiziunea 3
1.2. ?tirea 6
1.3. ?tirea de televiziune 9
Capitolul 2: Algoritmul de aparitie si elaborare a ?tirilor 12
2.1. Considera?iuni generale privind aparitia ?tirilor 12
2.2 ?nceputul ?nceputurilor ? culegerea informa?iei 14
2.3 Verificarea informa?iei ? etap? obligatorie 20
2.4. Scrierea/difuzare ?tirii ? momentul culminant 22
Capitolul 3: Productia de televiziune 24
3.1. Elemente de management al productiei 24
3.1.1. Pre-produc?ia 24
3.1.2. Procesul de produc?ie 25
3.1.3. Post-produc?ia 26
3.2. Tabloidizarea emisiunilor si programelor de stiri Tv 26
Capitolul 4: Analiza efectelor stirilor PRO TV de la ora 17.00 asupra tinerilor 31
4.1. Postul de televiziune PRO TV 31
4.1.1. Prezentare generala 31
4.1.2. Conceptul stirilor Pro Tv 31
4.1.3. Formatul stirilor Pro TV 33
4.2. Analiza stirilor de la ora 17.00 34
4.2.1. Cadrul general al cercetarii 34
4.2.1. Metodologia cercetarii 36
4.2.3. Interpretarea rezultatelor 39
4.2.4. Concluzii asupra studiului 41
Concluzii 42
Bibliografie 44

EXTRAS DIN DOCUMENT

Bibliografie {p}

Introducere

Lucrarea de fata se doreste in primul rind un ghid pentru jurnalistii de televiziune incepatori. Nu dorim ca in urma citirii acestei lucrari sa va lansati in ore indelungi de filozofare, ci sa aveti un concept clar al stirilor de televiziune. Nu veti gasi in randurile ce urmeaza descoperiri jurnalistice fenomenale, pentru ca nu asta a fost scopul pe care ni l-am propus. Am dorit sa concentram in cele ce urmeaza un set de instructiuni si reguli generale bine-stiute. Consideram o astfel de lucrare importanta anume prin faptul ca nu inceraca sa teoretizeze aspecte ale unei profesii prin definitie de actiune, ci dimpotriva sa ofere niste puncte de pornire. Definitiile si explicatiile sint elementele care compun in cea mai mare parte textele ce urmeaza. Asta pentru a ne pastra liberi de interpretari si decizii determinate si inflexibile.

Definitiile date stirii sunt numeroase, ele apartinand diferitelor scoli de presa si reflecta o anumita conceptie despre presa, despre functiile si pozitia sociala a ziaristului si a presei. Intr-un manual cehoslovac de ziaristica, stirea este definita ca fiind o comunicare scurta, operativa a unui fapt social nou sau nou constatat, a unui proces social sau a rezeltatelor lui, a unei cunostinte inedite sau a unei manifestari de idei.

Conform altor afirmatii, "stirea este o "noutate" , relatarea unor evenimente recente. Pentru a avea caracterul de stire, ceea ce se relateaza trebuie sa fie: acual, in curs, la zi; important, semnificativ sau neobisnuit". Stirea mai este definita si ca un fapt sau o idee precisa care va interesa un numar mare de cititori; "stirea este orice comunicare facuta la momentul oportun, deoarece este interesanta si semnificativa. Ea reprezinta o relatare a aspectelor semnificative ale unei intamplari de actualitate, care este interesanta pentru cititorii ziarului unde se publica relatarea; stirea este prima relatare a evenimentelor semnificative, care prezinta interes pentru public".

Multi autori au incercat sa dea o definitie a stirii intr-un paragraf sau intr-o propozitie. Acest tip de delimitari este aproape inutil, deoarece prezinta stirea dintr-o pozitie teoretica, rigida, unica, ce nu poate sa integreze toate elementele acestui concept. În realitate, stirea este un camp de notiuni vast, care numara elemente ca: principiul, practica, norma, genul, textul etc.

Capitolul 1: Notiuni generale privind stirea de televiziune

1.1.Televiziunea

Televiziunea a debutat ca un "apendice neinsemnat al radioului". Începuturile acestui mijloc de comunicare au fost prelungite de cel de-al doilea razboi mondial. Din punct de vedere tehnic, televiziunea exista inainte de declansarea razboiului, dar nu era suficient de dezvoltata spre a servi intereselor beligerantilor. Rezultatul a fost "inghetarea" lucrurilor in ceea ce priveste televiziunea timp de cativa ani. În aceasta perioada a avut prioritate radioul, fiind principalul mijloc de comunicare.

Startul televiziunii s-a produs dupa incheierea razboiului, sub semnul superioritatii americane in domeniu (vezi graficul evolutiei). Daca in SUA televiziunea se afirma in anii '50 ca principal mijloc de comunicare, in Europa acest lucru se produce 10 ani mai tarziu. Explicatia o putem gasi in faptul ca mai mult de 90% din productiile de televiziune europene sunt facute pentru comunitatile nationale respective si nu au cautare pe alte piete, pietele europene fiind restranse, costurile respectivelor emisiuni sunt ridicate, nefiind amortizate in intregime prin consumul pe piata interna. Un alt motiv ar fi unul de ordin tehnic, calitatea emisiunilor realizate in SUA fiind mai buna, cu o forta de reactie mai mare,o valoare pe piata mai ridicata; si conditia tehnologica a activitatii de televiziune fiind mai buna pe continentul american.

Marshall McLuhan integreaza televiziunea in categoria "mijloacelor reci", acesta fiind o calitate a televiziunii, nu un defect. Caldura este adaugata de privitor, care se implica. Asa cum arata cercetatorul canadian, relatia dintre televiziune si public implica un paradox: un medium "rece" provoaca o solidarizare "calda".

Televiziunea a devenit sursa principala de stiri, iar accentul ramane pe relatarea in timp real care se bazeaza pe imagini si efecte dramatice pentru a atrage privitorii. Totusi, stirile de televiziune sufera de distorsionare din cauza necesitatii comprimarii unei cantitati mari de informatii intr-o perioada scurta de emisie pentru a se obtine cea mai larga audienta posibila [1 Dominick, Joseph (2009 [2002]) Ipostazele comunicarii de masa. Media in era digitala, Bucuresti, comunicare.ro].

Folosirea televiziunii se bazeaza pe forta de atractie a imaginii ca modalitate de receptare a realitatii, mai putin contestabila (camerele de luat vederi surprind o mai cuprinzatoare imagine a evenimentelor), intrucat "oamenii cred in adevarul celor vazute".

Televiziunea foloseste limbajul imaginilor, ale carei caracteristici principale sunt: universalitatea, informarea rapida, gradul ridicat de participare a personalului - cel putin la nivel perceptiv. Televiziunea acorda prioritate vizibilului, informatia nu are inteles si valoare decat daca este vizibila. În acest fel, are loc o adevarata rasturnare in ceea ce priveste modul de intelegere a conceptului de informatie, ierarhizarea evenimentelor este stabilita in functie de ponderea imaginii vizuale care le insoteste. Televiziunea este ghidata de obiectivul producerii unui flux continuu de imagini, ceea ce corelat cu predispozitia spre senzational, a dus deseori la formularea intrebarii: forma nu copleseste in cele din urma substanta unei emisiuni, a unei dezbateri, a unei controverse? Televiziunea impune noi standarde, oarecum independente de adevar, de valorile cu care ne obisnuisem. Cu increderea sa marita fata de televiziune ca sursa principala de stiri, populatia SUA a dezvoltat o convingere de baza privind trainicia acesteia, care o intrece pe cea fata de personalul militar. Totusi, in multe privinte, aceasta incredere este nefondata, ceea ce duce la aparitia unui conflict intre convingerea privind validitatea informatiei primite de la superiori si increderea in informatia difuzata de presa populara. Compania CNN este arhetipul surselor de stiri de televiziune. Aceasta retea acopera peste 57 milioane de locuinte in SUA si 7 milioane in alte 95 de tari.

Impactul televiziunii, al mass-media in general, se concretizeaza in urmatoarele directii [2 Paul Dobrescu si Alina Bargaoanu: "Mass media, puterea fara contra-putere", Editura All, 2002]: inducerea perceptiilor despre realitate, infatisarea unor experiente politice comune, care constituie baza pentru opinii publice comune si actiuni politice comune, prezentarea unor modele de comportament (media semnalizeaza care atitudini si comportamente sunt acceptabile intr-o anumita societate la un moment dat), din care audientele invata cum sa se comporte in situatii de viata obisnuite, cum sa rezolve crizele personale, cum sa evalueze institutiile, profesiile: media arata ce este important si ce nu, ce este considerat de la sine inteles de catre grupurile dominante, ce intra in categoria standardelor de dreptate si moralitate la un moment dat, evidentiaza ce legaturi se pot stabili intre evenimente, prezinta un set de valori pe care tipurile de public le considera in intregime sau partial reprezentative; mass-media devin agenti ai controlului social, factori de integrare, omogenizare, media forteaza responsabilii politici sa se conformeze propriei temporalitati, ajungandu-se la hotarari luate in direct, hotarari luate sub presiunea media.

Noua era se diferentiaza printr-o presiune crescuta asupra destinatarului, solicitat fara intrerupere de animatori. Instalati in decoruri de multe ori construite dupa modelul interioarelor telespectatorilor, acesti moderatori cu ton familiar, solicita mereu publicul in modul complicitatii, in emisiuni compozite (care amesteca in mod nedistinct informatia si divertismentul) si articulate unele cu altele.

Televiziunea este cel mai ieftin mijloc de comunicare de masa, din punctul de vedere al receptorilor, lucru deloc neglijabil intr-o economie caracterizata prin decalaje foarte mari, intre categoriile sociale. Se poate observa cu usurinta, ca orice om aflat in posesia unui televizor, are acces aproape gratuit la informatie (bineinteles, exceptand plata abonamentului la societatea de TV prin cablu sau TV publica si factura la energia electrica). Mesajul audio-vizual beneficiaza de forta de patrundere (vorbind la sensul propriu).

Daca in urma cu peste de 13 ani, pentru a obtine o informatie televizata trebuia sa faci un drum catre casa, astazi informatiile pot fi receptionate din aproape orice colt al lumii: localuri publice, camere si receptii de hotel etc. In pas cu progresul tehnologiei in domeniul telefoniei celulare, a aparut si « televiziunea mobila », putandu-se urmari programe TV pe ecranul telefonului, gratie aplicatiilor Internetului.

Astazi, televiziunea e omniprezenta.

Nu trebuie uitat ca una din functiile televiziunii, ca de altfel a mass-media in genere, se regaseste in cea culturalizatoare. În zilele noastre, functie aceasta e bine “ascunsa” prin cea de divertisment care predomina, in cele mai multe posturi TV.

Termenii de « cultura mediatica » definesc o cultura a divertismentului, o simplificare a formelor culturale care sunt reduse, comprimate, repovestite si resemnificate. Mass-media, cu precadere televiziunea, creeaza aceasta cultura ; ele inceteaza a fi un canal prin care se transmit celelalte componente culturale si devin ele insele un sistem cultural in sine. Un mesaj artistic, cultural, odata ce a devenit emisiune TV, cunoaste in mod necesar, un procent de degradare in planul receptarii.

Televiziunea e o intreprindere al carei prim obiectiv, din punctul de vedere al proprietarului, e de a-i aduce profituri materiale substantiale ori influenta politica. Dar pentru asta, trebuie sa obtina increderea telespectatorilor sai, prin deservirea obiectivelor. Ea se poate preface o vreme ca face acest lucru, dar nu pentru mult timp. Se diferentiaza ziaristi interesati de bani, putere si faima, de jurnalisti care isi fac meseria din placere si se zbat sa faca putina ordine in presa romaneasca. O intrebare va exista intotdeauna : «Ce serveste de fapt televiziunea, scopurile proprii sau interesele cetatenilor ? »

Impreuna cu caracteristicile sale specifice, televiziunea compune anumite calitati pe care le imparte cu unul dintre « parintii » ei, mai exact cu radioul :

Prezenta oamenilor pe « oglinda miscatoare » (dupa cum numea Radu Herjeu, televizorul), a prezentatorilor in fata noastra, trasaturile lor, modul de a vorbi, de a gesticula, fac ca vizionarea unui program sa ajunga o intalnire intre cel de acasa si cel de pe micul ecran. Modelarea opiniei publice se datoreaza (sau e cauzata) intr-o masura mult mai mare comunicarii de masa, in mod deosebit televiziunii, decat a celei intrapersonale sau surselor directe.

Pe parcursul unei jumatati de veac, Televiziunea Romana a evoluat tehnic, si-a sporit arealul de acoperire si numarul orelor de program, astfel ca in anii ’80, pe fondul economiilor la energie electrica, sa-l readuca la cel initial – de doua. Si-a schimbat sediul, numarul abonatilor s-a largit, a participat cu productii proprii, castigand premii la diferite concursuri internationale. A aratat romanilor nasterea in chinuri a democratiei postdecembriste, pierzand apoi, monopolul si fiind nevoita sa intre in competitie cu televiziunile private. O istorie lunga si zbuciumata, cu bune si cu rele, care-si asteapta inca randul pentru a fi scrisa.

1.2. Stirea

Stirea este cel mai concis gen jurnalistic, este expresia insasi a informarii prin presa. O definitie a termenului ne indica faptul ca stirea este punerea in forma, prelucrarea si structurarea datelor unui eveniment real intr-un discurs purtator de sens si apoi materializarea acestui discurs pe un suport media [3 Coman, Mihai (2009 [1997]) Manual de jurnalism, Iasi, Polirom].

În opinia francezului Pierre de Noye, informatia de presa trebuie sa aiba patru calitati, sa fie :

o importanta

o interesanta

o noua

o adevarata

Luand drept baza aceste calitati Pierre de Noye propune pentru informatia-stire urmatoarea definitie: ”O buna informatie pentru un jurnal este aceea care prezinta cel mai mare interes pentru cel mai mare numar posibil de cititori."

Întrebarile la care trebuie sa raspunda stirea:

o Cine? (este autorul faptei)

o Ce? (s-a intamplat)

o Unde? (s-a petrecut evenimentul)

o Cand? (a avut loc)

o De ce? (s-a putut intampla)

o Cum? (s-a intamplat)

Scopurile stirii:

o Sa-l tina pe cititor la curent cu tot ceea ce este nou

o Sa contribuie la orientarea lui

o Sa-i trezeasca interesul pentru anumite fapte si evenimente

o Sa-i intretina curiozitatea asupra desfasurarilor diverse ale faptelor

o Sa-l integreze in comunitatea locala, amintindu-i ca are nu numai anumite drepturi ci si o serie de indatoriri

Oferta anului

Reducere 2020