Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
I. GENEZA PLACENTEI UMANE
I.1 DINAMICA MORFOLOGIEI PLACENTARE
I.2 MORFOLOGIA PLACENTEI MATURE
I.3 ULTRASTUCTURA PLACENTEI
I.4 STADIALIZAREA ORGANOGENEZEI PLACENTEI
I.5 CIRCULATIA SANGELUI IN SPATIUL INTERVILOS SI IN VASELE VILOZITATILOR CORIALE
I.6 FUNCTIILE PLACENTEI
I.7 HORMONII PLACENTARI
II. MORFOLOGIA PLACENTARA
III. MEMBRANA BAZALA
IV. MECANISME MOLECULARE CARE CONTROLEAZA DEGRADAREA COMPONENTELOR MEC
V. HTA DE SARCINA
V.1 DATE GENERALE
V.2 CRITERII DE CLASIFICARE ALE HTA DE SARCINA
V.3 EPIDEMIOLOGIE
V.4 RISCURILE MATERNO ? FETALE. RISCURI FETALE
V.5 ETIOPATOGENIE. SARCINA NORMALA
V.6 MECANISMELE FIZIOPATOLOGICE ALE PREECLAMPSIEI-ECLAMPSIEI
V.7 FIZIOPATOLOGIE
V.8 DIAGNOSTICUL HTA DE SARCINA
V.9 PARAMETRII FETOPLACENTARI
V.10 TRATAMENTUL HTA DE SARCINA
VI. SCOPUL LUCRARII
VII. MATERIAL SI METODE
VII.1 DATE GENERALE ASUPRA MATERIALELOR SI METODELOR FOLOSITE IN STUDIUL PLACENTEI DE ULTIM TRIMESTRU ASOCIATA CU HTA DE SARCINA
VII.2 DESCRIEREA METODELOR MICROANATOMICE SI HISTOCHIMICE
VIII. REZULTATE SI DISCUTII
VIII.1 ANALIZA STATISTICO-MATEMATICA A CAZURILOR DE HIPERTENSIUNE ARTERIALA ASOCIATA SARCINII DE ULTIM TRIMESTRU INREGISTRATE IN ULTIMII CINCI ANI
VIII.2 ASPECTE MACROSCOPICE ALE PLACENTEI DE ULTIM TRIMESTRU ASOCIATA CU HIPERTENSIUNEA DE SARCINA
VIII.3 ASPECTE MICROSCOPICE ALE PLACENTEI DE ULTIM TRIMESTRU ASOCIATA CU HIPERTENSIUNEA DE SARCINA
IX. CONCLUZII

Alte date

?

STUDLIUL MATRIXULUI EXTRACELULAR AL PLACENTEI DE ULTIM TRIMESTRU ASOCIAT CU HIPERTENSIUNEA DE SARCIN?

I. GENEZA PLACENTEI UMANE

A. Dinamica morfologiei placentare

Formarea placentei a fost numita si placentatie. Aceasta reprezinta totalitatea relatiilor ce se stabilesc intre embrion si organismul matern, incluzand transformarea deciduala a endometrului si formarea placentei, organul de schimb feto-matern.

S-a aratat ca schimburile metabolice intre oul fecundat si organismul matern, in primele faze dupa fecundatie, au caracteristic faptul ca, inca in etapa segmentatiei, blastomerele se diferentiaza pe doua linii. Una o reprezinta blastomerele centrale sau macromerele, din care ia nastere embrioblastul, iar a doua, blastomerele periferice sau micromerele, din care ia se formeaza primul organ de schimb, trofoblastul.

Diviziunile celulare la nivelul embrioblastului se realizeaza cu o rata mai inceata, in timp ce nivelul trofoblastului, rata diviziunilor mitotice este rapida. Oului sarac in substante nutritive (olgolecit) ii este necesara formarea, in primul rand, a unui organde schimb eficient.

Stadiul de morula, considerata si faza finala a segmentarii, se formeaza blastocistul unilaminar, care, la om, apare in a patra zi. O particularitate a acestuia o constituie separarea embrioblastului, care se situiaza la polul embrionar, de stratul celular periferic, din care se diferentiaza de acum trofoblastul. Intre embrioblast si trofoblast a aparut cavitatea blastocistului sau blastocelul, de la care isi ia numele oul in acest stadiu.

Implantatia la om incepe in stadiul de blastocist unilaminar, in ziua a 6-a, mai intai prin adeziunea sa la decidua, urmata de penetratia blastocistului. Dupa cum s-a amintit, implantatia la om este invaziva, de tip interstitial si profunda. Formarea si tipul de placenta sunt dependente de implantatie.

Trofoblastul contribuie substantial la formarea partii fetale (pars fetalis) a placentei.La om, inca in ziua a7-a de la fecundatie, in zona de contact dintre blastocistsi endometru, trofoblastul incepe sa se ingroase, prin proliferare celulara activa. Sub trofoblast, la polul embrionar al blastocistului, se afla embrioblastul ca o adaptare la mediul de dezvoltare intrauterina. Odata cu proliferarea are loc diferentierea trogoblastului in sincitiotrofoblast si citotrofoblast, acesta din urma fiind matricea de formare a sicitiotrofoblastului. Sincitiotrofoblastulconstituie stratul exterior al trofoblastului si este format dintr-o masa citoplasmatica in care se afla numerosi nuclei. Producerea sa rezida in pierderea membranelor plasmale de catre celulele columnare ale citotrofoblastului(celulele Langhans). Sincitiotrofoblastul nu se transforma niciodata in citrofoblast (Ortmann). Recent se considera ca in transformarea citrofoblastului in sincitiotrofoblast, rolul declansator declansator il are sangele matern. S-a aratat ca factorul de initiere a implantarii este de natura proteolitica. El este produs de trofoblast. El are, astfel, rolul activ de distrugere si erodare a tesuturilor intalnite in calea sa, ajungand, mai intai, in contact direct cu endotileul capilarelor materne. Prin actiune litica el pregateste drumul implantatiei. S-a aratat ca trofoblastul se formeaza si se diferentiaza in cele doua straturi, pe intreaga circumferinta a blastocistului.Sincitiotrofoblstul prezinta miscari ameboide si fagociteaza.Se considera ca si citotrfoblastul sintetizeaza enzime si digera in citoplasma celulelor sale. In plus el se divide mitotic. S-a demonstrat ca endometrul reactioneaza si el si ca, atat trofoblastul,cat si decidua, au rol activ in acest proces. Reactia deciduala, realizata sub influenta progesteronei, secretata de corpul galben de sarcina, se insoteste in paralel cu acumularea de glicogen si lipoizi in celulele deciduale, de mari transformari vasculare. Odata cu acestea in regiunea de implantatie incep sa se acumuleze limfocite, leucocite si celule mari ale sistemului monocitar- macrofagic, materne. De aceea, regiunea de implantatie este considerata zona de conflict imunologic intre organismul matern si trofoblast in primul rand. Tot in aceasta regiune incepe ulterior, depunerea de fibrinoid si fibrina. Perturbarile implantatiei sunt produse, de progesterona de catre corpul galbendar pot avea si determinism imunologic. La unele specii, s-a aratat ca exista in mod fiziologico intarziere a implantatiei, uneori de cateva luni.

In evolutia trofoblastului se disting trei stadii : lacunar, trabecular,si vilozitar.

In stadiul lacunar, in masa citoplasmatica a sinciotrofoblastului apar mici spatiicare, prin confluenta, formeaza lacune, de diverse marimi. Din zilele a 19-a, a 20-a de la fecundatie, in lacune patrunde sange matern din capilarele sinusoide erodate. Acum incep, la om, tipul de hrana hemotrof. Prin patrunderea sangelui in lacunele sincitiale, se instaleaza asa-numita circulatie sanguina lacunara, un sistemcirculator simplu sau primitiv, dar eficient pentru schimburile metabolice, in acest stadiu al dezvoltarii intrauterine. Concomitent, s-a diferentiat, din citrofoblast, mezoblastul extraembrionar, caracteristic studiului de blastocist trilaminar. Stratul sau periferic sau mezoblastul extraembrionar somatopleural, impins de celomul extraembrionar sub citrofoblast, da nastere tesutului mezenchimalcare, impreuna cu trofoblastul suprajacent, formeaza corionul. Intre zilele 12 si 25 de la fecundatie, corionul poseda o etapa de diferentieresi crestere intensiva. Streeter si Wisloki, Hertig si Rock au dovedit la om si la maimuta, formarea mezenchimului corial din citrofoblast. Intre timp, in stadiul trabecular, sincitiotrofoblastulisi dispune trabeculele dintre lacune, radiar si perpendicular pe circumferinta trofoblastului. In trabecule patrunde, mai intai, citotrofoblastul, acestea devenind astfel vilozitati primare. Citrofoblastul formeaza coloane celulare in axul vilozitatilor. Intreg trofoblastul circumferential are acum aspectul vilos. In endometru, in jurul vilozitatilor primare, au loc procese de degenerescenta, dupa care isi face aparitia: masa amorfa de fibrinoid si leucocitele. Alaturi de vasele endometriale se afla si glande uterine, in lumenul carora, prin sangerare, poate patrunde sange matern. Celulele deciduale cresc numeric, iar prin impregnari argentice la granita dintre endometru si sincitiotrofoblast s-au evidentiat numeroase fibre colagene –considerata drept reactia endometrului fata de trofoblast.

In axul vilozitatilor primare patrunde tesut mezenchimal, apartinand corionului. Vilozitatile, cu tesut mezenchimalin centru, citotrofoblast si sincitiotrofoblst la suprafata, constituie vilozitatile secundare . Tesutul mezenchimal se poate diferentia si in situ, respectiv in interiorul vilozitatilor din citrofoblast. In mezenchimul lax al vilozitatilor se afla fibroblasti cu nuclei cilindrici, fibre colagene in jurul celulelor si histiocite sau celule Hoffbauer. Vilozitatile cresc activ si incep sa se ramifice.

In paralel se maresc si spatiile in care au patruns vilozitatile ramificate-acestea reprezentand urmatorele spatii inerviloase ale placentei mature. Invelisul exterior, dinspre endometru, al spatiilor interviloase este format din asa-numitul trofoblast bazal si placa bazala. Citrofoblastul distal, dinspre varful vilozitatilor, fuzioneaza cu cel al vilozitatilor, invecinate, formand o placa citofoblastica, de legatura cu tesutul matern. Intre spatiile iterviloase apar septuri formate din trofoblast.

La sfarsitul primei luni de la fecundatie, in mezenchimul vilozitatilor din vecinatatea pediculului de fixatie, apar primele vase sanguine cu hematii din lumenul lor. Vilozitatile cu vase in interiorul lor se numesc vilozitati tertiare. Vasele sanguine ale vilozitatilor realizeaza legatura directa si rapida, cu cele care s-au diferentiat intre timp in mezenchimul pediculului de fixatie, respectiv vasele ombilicale. Acestea la randul lor, stabilesc legatura cu vasele sistemului cardiovascular intraembrionar, formatsi el de timpuriu si in paralel, din mezenchimul discului si corpului embrionar. In acest fel se stabileste circulatia placentara sau fetoplacentara a sangelui.

Sistemul vilozitar, format de trofoblast si corion genereaza initial vilozitati pe intreaga sa circumferinta. Ulterior datorita cresterii si expansionarii amniosului, vilozitatile de pe suprafata corionului-corespunzatoare deciduei capsulare-, se atrofiaza si dispar, aparand astfel corionul neted. In continuare, din aceiasi cauza, chorion laeve si decidua capsulara de la suprafata sa sunt impinse de amnios catre decidua parietala, cu care vor fuziona. Consecinta este disparitia cavitatii uterine. In acest cadru, decidua capsulara dispare complet in luna a 3-a si jumatate, ramanand doar partea ei marginala sau placentara, iar chorion laeve participa, impreuna cu decidua parietala, la formarea paraplacentei. Procesul este mai complex. Mai intai, la stratul de mezenchim somatopleural de pe fata interna a lui chorion laeve se adauga mezenchimul extraembrionar somatic al peretelui amniotic, formand cu acesta corioamniosul. Pe fata externa, dupa disparitia vilozitatilor coriale, raman atasate la mezenchim doar cateva straturi de citrofoblast. In procesul de fuziune dintre corioamnios si decidua parietala, dispare stratul epiterial al endometrului, luand astfel nastere paraplacenta. Ea face parte din membranele fetale definitive si contribuie, intr-o anumita masura, la schimburile maternofetale, in special la formarea si circulatia lichidului amniotic, alaturi de alte sursesi cai. Chorion frondosum este partea corionului corespunzatoare deciduei bazale. Sistemul sau vilozitarevoluiaza si contribuie la formarea partii fetale a placentei.

Partea fetala (pars fetalis) a placentei ia nastere, dupa cum s-a aratat, din chorion frondosum, numit si discul placentar. Stratul de mezenchim de la baza vilozitatilor secundare si tertiare formeaza placa sau lama coriala care, pe fata sa fetala este invelita de amnios. In regiunea de insertie a cordonului ombilical placa coriala contine, pe langa tesut conjunctiv de varste diferite, tesut gelatinos, provenit din cordonul ombilicalcu ramificatiile vaselor ombilicale.

Vilozitatile tertiare formeaza lobi placentari. In placenta umana numarul lobilor este de 15-30. Un lob placentar este format dintr-o vilozitate pedunculara, cunoscuta si sub denumirea de vilozitate principala, cu toate ramificatiile ei.Baza ei pleaca din lama coriala, iar virful sau extremitatea distala se fixeaza de lama de citotofoblast dela nivelul deciduei sau placii bazale.in axul sau se afla tesut mezenchimal,invelit la suprafata de cito- si sincitiotrofoblast.Citotrofoblastul vilozitatii pedunculare este dispus intr-un singur strat, cu exceptia locului de atasare de lama citotrfoblastuluia placii bazale,unde celulele se afla in gramezi.Din vilozitatea pedunculara pleaca ramificatii vilozitare,dintre care unele sunt vilozitati libere,iar altele de ancorare,clasic ,vilozitati crampon. Vilozitatile libere se ramifica si ele in spatiul intervilos,ultimele ramificatii fiind numite vilozitati terminale. O vilozitate libera cu ramificatiile ei formeaza un lobul placentar. La suprafata sincitiotrofoblastuluivilozitatilor exista mici excrescente ale acestuia, care formeaza muguri sau noduri sincitiale. Ei se pot detasa de pe vilozitati, formand asa-numitele celule gigante trofoblastice care din spatiile interviloase patrund in circulatia venoasa materna, ajungand pana in pulmoni. Ele sunt mase plasmatice multinucleate si au citoplasma intens bazofila, ceea ce indica sinteza de proteine. Se crede ca au rol in secretia hormonala si producerea de enzime. De asemenea, prezenta lor in tesutul uterin ar asigura reactia imuna a organismului matern fata de semialogrefa reprezentata de embrion si fat. La nastere li se atribuie rol in clivarea placentei si peretele uterin.

Spatiul intervilos isi are originea in lacunele sincitiotrofoblastului. Ulterior, prin actiunea eroziva a trofoblastului asupra deciduei bazale, spatiul isi mareste capacitatea. In el se pot deschide si glande, dar prin erodarea pretelui vascular spatiile sunt umplute cu sange, adus de ramurile arterelor spiralate,care se deschid direct in spatiul intervelos. In medie in spatiul intervelos se deschid, dupa ce strabat placa bazala, 200 de arteriole. Din ele pleaca, prin orificii separate, vene, care dreneaza sangele in afluenti ai venelor uterine. Cand trofoblastul vilozitar ajunge la placa bazala si se ataseaza de ea, formadn trofoblastul bazal, spatiile interviloase sunt imbracate de jur imprejur de sincitio- si citotrofoblast. Tot in prima etapa de dezvoltare a placentei, se formeaza septurile placentare, care descriu cate un lob placentar, cu toate ramificatiile sale vilozitare. Septurile sunt incomplete, deoarece marginile lor sunt libere si nu fuzioneaza cu placa coriala. Deci spatiul intervelos este compartimentat incomplet. Arealul din spatiul intervelos, marginit de septuri, in care predomina o vilozitate pedunculara cu toate ramificatile ei, respectiv un lob placentar, poarta numele unui cotiledon, echivalent lobului placentar. Spatiul intervelos de la acest nivel constituie o unitate anatomo-functionala a placentei. Imediat sub placa coriala exista o regiune a spatiului intervelos, libera de ramificatii ale vilozitatilor coriale, numita spatiul subcorial. La periferia placentei, spatiul intervelos este in comunicare cu un canal circular saracin vilozitati, iar cele existente sunt de dimensiuni mici, numit sinusul marginal. Se considera ca septurile iau nastere, datorita inegalitatii de crestere si existensie dintre trofoblast si decidua bazala. La periferia placentei, septurile se unesc cu placa coriala si formeaza lama obturanta a placentei. In lunile 4-5 de gestatie, numarul septurilor creste. Deasemenea odata cu maturarea si cresterea varstei placentei, pe suprafata spatiului intervelos, deci si a septurilor se depune treptat substanta fibrinoida, inlocuind partial sincitiotrofoblastul. Capacitatea spatiului intervelos, umplut cu vilozitati, va atinge in placenta matura circa 175 cm3, ceea ce reprezinta 1/3 din volumul total al placentei.

Partea materna a placentei este formata din stratul compact si spongios al deciduei bazale. Partea din decidua bazala, care contribuie direct la formarea placentei, poarta numele de placa bazala. Ea fuzioneaza cu trofoblastul bazal, care cu cresterea varstei placentei, este inlocuit partial cu substanta fibrinoida. Stratul de fibrina adiacent trofoblastului a fost descrir de Rohr-stratul Rohr-,care urca si in septuri. Sub el, in placa bazala, se afla un al 2-lea strat, descris de Nitabuch, stratul Nitabuch, situat la limita de demarcatie a stratului spongios al placii bazale. Cresterea cantitatiide substanta fibrinoida produce asa-numitele infarcte albe, placentare, care difera de infarctul rosu, produs de coagularea sangelui in spatiul intervelos. Ambele se intalnesc in placentele de varsta avansata. In stoma placii bazale, ajungind la baza septurilor, se afla numeroase celule deciduale, precum si celule gigante trofoblastice, in grade variate de profunzime. Arterele spiralate si ramurile lor arteriolare strabat oblic placa bazala si pe masora ce avanseaza spre satil intervilos, isi pierd tunica medie.

B. Morfologia placentei mature

In luna a 4-a de gestatie, placenta atinge grosimea ei definitiva, de 18-21 mm,iar in perioada care urmeaza ea creste doar in suprafata.Din luna a 7-a,cresterea in suprafata devine insa foarte lenta, dar nu inceteaza totusi pana la nastere. In acest timp, in placenta au loc procese de organizare,care nu sunt deplin cunoscute. O caracteristica importanta este aceea ca citotrofoblastul sufera o reducere pronuntata dupa lunile 4-5.Matricea de formare a sincitiotrofoblastului, fiind in mare parte epuizata, vilozitatile mature vor fi acoperite de un strat sincitial de resorbtie foarte subtire. Totusi celulele Langhans nu dispar in totalitate,fiind identificate electronomicroscopic chir in placenta la nastere. De asemenea mugurii sincitiali ,carora li s-au atribuit si functii de resorbtie,continua sa se formeze, unii desprinzandu-se sub forma de celule gigante trofoblastice.

Celulele citotrofoblastului, pe baza cercetarilor recente pe placente prelevate dupa operatii cezariene, s-a constatat ca sunt de mai multe tipuri:

-celule Langhans din invelisul vilozitatilor tertiare, a caror origine trofoblastica este sigura;

-celulele coloanelor din axul vilozitatilor.In lunile 1-4, celulele coloanelor ajung pana in extremitatile distale ale vilozitatilor.Cu inaintarea in varsta, celulele isi micsoreaza talia, contibuind la formarea sincitiului si totodata a mezenchimului corial.

-celule Langhans din trofoblastul bazal,din septuri si din insulele de celule gigante.

Particularitatile celulelor citotrofoblastului:

-reactie bazofila foarte slaba, datorita cotinutului scazut in ribonucleoproteine;

-prezinta frecvente mitoze;

-celulele Langhans sunt nediferentiate deci sunt pluripotente(genereaza sincitiotrofoblast si mezenchim corial)

De remarcat ca cele din coloanele vilozitare contin ribonucleoproteine si, deci, prezinta o reactie bazofila evidenta. Mitozele lor, in regiunea adiacenta mezenchimului vilozitar si cotinutul crescut in glicogen,pledeaza pentru parerea ca la acest nivel exista o zona de crestere. Mugurii sau insulele celulare, ca si septurile, sunt lipsite de vase sanguine. Acumularea de fibrinoid la suprafata insulelor duce la formarea infarctelor plcentare albe, care sunt patologice.

Celulele Hoffbauer sunt un tip de histiocite mari vacuolate, eliptice si cu nuclei excentrici, cuprinse in mezenchimul vilozitar. Ele cotin fosfataza acida, iar citoplasma este bogata in vacuole. Initial s-a crezut ca se afla numai in vilozitatile tinere, in primele luni de sarcina, dar ulterior s-a costatat prezenta lor si in placenta matura.Inca nu este clarificata functia lor. Ultrastructural si citochimic prezinta caracterele macrofagelor. Ele pot participa la ridicarea si modelarea materialului stomal extracelular al vilozitatilor, legate de alungirea, ramificatia si vascularizatia vilozitatilor.Fibroblastii din vilozitati prezita structura caracteristica lor, asemanatoare cu a celora din alte structuri conjuctive. Fibroblastele produc precursorii matricei extracelulare.

Tipul de ramificatie al vilozitatilor placentei mature este dicotomic, ramificatiile fiind de ordin secundar(//) si tertiar(///).Din vilozitatile tertiare se observa cum pleaca ramificatii fine, laterale si libere in spatiul intervilos.Stieve descrie si anastomoze intre vilozitatile invecinate.Aceste anastomoze sunt expresia plasticitatii sincitiotrofoblastului.Suprafata totala a vilozitatilor placentei materne este de circa 14m2, deci de 10 ori mai mare decat suprafata corpului adult.

Placenta umana este de tip vilos, avand spatiile interviloase umplute cu sange matern, pe care placa coriala le acopera ca un capac.

Fibrinoidul si fibrina in placenta sunt substante amorfe,putin diferite histochimic, care se formeaza incepand din stadiile initiale ale dezvaltarii intrauterine in:placa bazala, septurile placentare,insule si in placa coriala. Topografic,exista relatii stranse intre firinoid si elementele trofoblastului. Primele depuneri de fibrinoid, substanta omogena microscopic, sunt la nivelul striei Nitabuch, de la limita stratului spongios al placii bazale.In aropierea spatiului intervilos si spre septuri, deci mai superficial, se afla stratul Rohr. De asemenea, se intalneste la nivelul insulelor de celule desprinse din cat si din placa coriala- mai precis subcoriala-unde formeaza stratul descris de Langhans. Depozitele de fibrina cresc paralel cu varsta sarcinii. Acestor substante li se atribuie rolul unui schelet de sustinere al placentei, important in acelasi timp pentru mentinerea deschisa a ostiilor venelor ce pleaca din spatiul intervilos. Un alt rol insemnat ar fi acela de bariera imunolagica.La nastere, stratul de fibrina, mai abundent la placenta la termen, favorizeaza dezlipirea de peretele uterin si expulzia ei din uter.

C. Ultrastuctura placentei

Membrana interhemala a placentei mature, numita si bariera placentara este alcatuita electrnomicroscopic din 5 straturi: sincitiotrofoblast, membrana bazala a trofoblastului, tesutul mezenchimal al vilozitatii, membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar.

Sincitiotrofoblstul, numit simplu sincitiu, este o diferentiere remarcabila si particulara a trofoblastului. El reprezinta principalul factor de reglare al transportului prin membrana de schimb placentara, precum si sediul sintezei de hormoni steroizi si proteine placentare.In fazele timpurii ale gestatiei,ele formeaza un strat gros, care se subtiaza in paralel cu avansarea sarcinii.In placenta matura, sincitiul prezinta variatiiregionale de grosime.Pe masura ce stratul celulelor Langhans devine discontinuu,cu atat creste cotactul direct al sincitiului cu membrana bazala a trofoblastului. Suprafata sa libera, dintre spatiul intervilos, interactioneaza direct cu sangele. Ea prezinta microvili si multiple variatii locale. Lungimea acestora descreste cu varsta placentei.Forma si lungimea lor neregulata sunt semnele unei mari mobilitati a microvililor. Unii sunt de grosime mai mare, ca niste pseudopode si contin in interior chiar organite citoplasmatice, iar altii au forma de maciuca.O caracteristica a sincitiului placentar o constituie si tendinta de grupare a nucleilor. Ei sunt dispusi indeosebi in citoplasma bazala si in etapa intiala agestatiei sunt de talie mai mare. In zonele fara nuclei microvilii de la suprafata sunt mai redusi numeric, iar vacuolele sunt mai mici. Zonele sincitiului, fara nuclei, au fost numite de Burgos si Rodriguez zone alfa, iar cele cu gramezi nucleare, zone beta. Citoplasma perinucleara a sincitiului este bazofila, ca si cea bazala, in timp ce partea sa superficiala este acidofila. Aceasta reflecta concentrarea mare de polizomi liberi si de reticul endoplasmatic rugos in citoplasma bazala, implicata in sinteza proteinelor de export, cum sunt cele din structura chimicaa hormonilor placentari; coriogonatotrofine, somatomamotropina si probabil tirotropina coriala. In primele doua luni de gestatie, sincitiul este foarte bogat in granule (depozite) de glicogen. Sincitiotrofoblastul secreta steroizi placentari, respectiv estrogeni si progesterona. Mitocondriile din sincitiu sunt mai subtiri si prezinta criste mitocondriale lamelare si tubulare, un alt argument pentru sinteza de hormoni steroizi. In citoplasma exista doua mari cai de trafic intrasincitial: endocitoza si excitoza. S-a aratat ca sincitiul prezinta mecanisme proprii de captare macromoleculara, marture fiind numeroasele populatii de granule din citoplasma, incluse in membrane netede. Endocitoza si exocitoza sunt implicate, probabil, si in transportul anticorpilor din sangele matern in cel fetal, cat si in secretia coriogonadotropinei si somatomamotropinei din sincitiu spre sangele matern. Lizozomii initiali au forma de corpusculi multiveziculari. Ei provin din multivezicule, prin includerea diverselor enzime lizozomale si pot fi observati pana la membrana bazala.

Citrotrofoblastul, format din celule Langhans, alcatuieste in placentele tinere-dupa cum s-a aratat-un strat celular continuu. In placenta matura si in cea din al 3-lea trimestru, el devine discontinuu. Numarul celulelor descreste catre sfarsitul gestatiei, desi celulele izolate nu prezinta semne de degenerare Nucleii lor, mai saraci in cromatina, sunt mari (5 microni) si mai putin densi la fluxul de electroni. Citoplasma acestor celule este mult mai clara fata de cea sincitiala, iar mitocondriile mai mari. Complexul Golgi este bine reprezentat. IN citoplasma exista numerosi ribozomi liberi, in timp ce reticulul endoplasmatic rugos este redus. Celulele Langhans sunt legate intre ele si totodata cu sincitiotrofoblastul prin desmozomi. Polul bazal al celulelor Langhans este in contact cu membrana bazala a trofoblastului vilozitar.

Membrana vilozitara a trofoblastului este distincta. In placentele tinere ea vine in contact cu celulele Langhans, iar in cea matura si din trimestrul 3, direct cu sincitiotrofoblastul. Pe fata trofoblastica a membranei, Strauss si colab. descriu picioruse sincitiotrofoblastice, structuri asemanatoare fiind gasite si de alti autori. Ele se aseamana cu cele de la baza epiteliului tubilor renali.

Tesutul mezenchimal din vilozitati este lax si dispus in retea, in placentele tinere. Fibroblastii contin in citoplasma reticul rugos. Ele sintetizeaza mucopolizaharide si ulterior tropocolagen (fibrilogeneza). In spatiile intercelularese afla substanta fundamentala amorfa. Al doilea tip de celule sunt histocitele mari sau celule Hoffbauer, descrise mai sus. In placenta matura fibroblastii si celulele Hoffbauer, sunt mai reduse numeric, iar substanta intercelulara, mai bogata in fibre colagene.