Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE - 4 -
CAPITOLUL 2. ANATOMIA MAXILARULUI SUPERIOR - 6 -
CAPITOLUL 3. TUMORI BENIGNE NEODONTOGENE ALE MAXILARULUI CU EVOLUTIE AGRESIVA - 17 -
A. Tumori benigne osteogene - 18 -
1. Osteomul - 18 -
2. Osteomul osteoid - 19 -
3. Osteoblastomul - 19 -
4. Condromul - 19 -
5. Osteocondromul - 20 -
7. Fibromul osifiant - 20 -
8. Displazia fibroasa - 21 -
B. Tumori benigne neosteogene - 22 -
1. Fibromul neosifiant - 22 -
2. Tumora cu celule gigante - 22 -
3. Tumora cu celule gigant din boala Paget - 23 -
4. Cherubismul - 24 -
5. Boala Recklinghausen - 25 -
6. Malformatii vasculare - 25 -
7. Histiocitoza X - 26 -
8. Osteopetroza - 26 -
9. Tumora neuroectodermica melanica a sugarului - 27 -
CAPITOLUL 4. CLASIFICAREA TUMORILOR MALIGNE ALE MAXILARULUI SUPERIOR - 28 -
CAPITOLUL 5. TUMORILE MALIGNE ALE MAXILARULUI SUPERIOR - 39 -
A. Carcinoame sau epitelioame primare, secundare si metastatice. - 39 -
1. Carcinomul (epiteliomul) infrastructurii - 39 -
2. Carcinomul (epiteliomul) mezostructurii: - 41 -
3. Carcinomul (epiteliomul) suprastructurii - 42 -
B. Sarcoamele maxilarului superior - 44 -
1. Sarcoamele infrastructurii - 44 -
2. Sarcoamele mezostructurii: - 44 -
CAPITOLUL 6. TUMORI MALIGNE ALE PALATULUI - 47 -
6.1. Carcinoamele palatului dur - 47 -
6.2. Carcinoamele valului palatin - 51 -
Epiteliomul spinocelular al valului palatin - 52 -
Carcinomul adenoid chistic (cilindromul) - 53 -
Adenomul pleomorf al valului palatin - 55 -
CAPITOLUL 7. TRATAMENTUL TUMORILOR DE MAXILAR - 56 -
1. Rezectia - 57 -
1.1 Rezectia partiala - 57 -
1.2. Rezectia totala - 57 -
1.3 Rezectia craniofaciala - 57 -
2. Reabilitarea protetica - 57 -
3. Tratamentul radiant si chimioterapia - 59 -
BIBLIOGRAFIE - 62 -

Alte date

?

Tumori neodontogene de maxilar cu evolutie agresiva. Studiu clinico-statistic si anatomo-patologic

Capitolul 1. Introducere

O preocupare majora a chirurgiei buco-maxilo-faciale o constituie orientarea spre profilaxie, prevenirea leziunilor inflamatorii buco-maxilo-faciale, dispensarizarea malformatiilor congenitale, a leziunilor precanceroase, depistarea precoce a cancerului.

Denumirea de tumoare provine din cuvantul latin „tumor” care inseamna umflatura, subliniind faptul ca de cele mai multe ori simptomul principal al tumorilor este aparitia unor umflaturi. Termenul de neoplasm deriva de la expresia greceasca de neoplazie sau formare de tesut nou.

Tumorile benigne sunt de obicei asemanatoare, macroscopic si microscopic, tesuturile din care au plecat si pe care le reproduc in mare masura. Acest aspect este urmarea caracterului diferentiat al proliferarii tumorale benigne, care este foarte asemanator cu proliferarea regenerativa sau reparatoare, cu exceptia faptului ca nu este indusa de necesitatile organismului si nu are intotdeauna tendinta sa se opreasca. Tumorile benigne se caracterizeaza de cele mai multe ori printr-o viteza moderata sau lenta de crestere, uneori oprindu-se din evolutie pentru lungi perioade de timp sau chiar definitiv. Aceasta proprietate nu le impiedica sa devina uneori voluminoase. Exista si exceptii, in sensul in care cresterea poate sa fie rapida cu compresiunea tesuturilor invecinate, simuland malignitatea. Cresterea tumorilor benigne are un caracter expansiv – compresiv, nu infiltrativ ca cea a tumorilor maligne.

Tumorile maligne au fost numite inca din antichitate cancere, de la „cancer numele latin al racului. Nu se stie precis daca aceasta denumire vine de la asemanarea tumorii maligne care infiltreaza tesuturile inconjuratoare cu configuratia animalului respectiv sau de la faptul ca aderenta leziunii de organism este la fel de insistenta ca si inclestarea racului, dupa cum durerea, cel putin ultima perioada a bolii, este la fel de lancinanta si ireductibila ca si cea produsa de agresiunea animalului.

Natura cu totul deosebita a tumorilor canceroase a fost foarte plastic subliniata de Galenus in secolul 2 e.n., cand a clasificat umflaturile sau tumorile care pot aparea in organism, astfel: „tumori conforme naturii” (secundum naturam), cum sunt hipertrofiile fiziologice; „tumori alaturi de natura” (practer naturam), cum sunt leziunile inflamatoare (flegmoane, abcese) sau tumorile benigne si „tumori contra naturii” (contra naturam) cum sunt tumorile canceroase care duc implacabil la moartea bolnavului.

Importanta primordiala a tumorilor pentru practica medicala consta in faptul ca unele dintre ele, tumorile maligne sau canceroase, reprezinta in multe tari o cauza importanta de mortalitate. Tumorile din cavitatea bucala pot sa se dezvolte din toate tesuturile componente ale aparatului dento-maxilar, avand la baza procesului respectiv fenomenul de proliferare celulara. Proliferarea celulara se intalneste si in fenomenele de regenerare ale acestor tesuturi, care uneori sunt foarte active, dar in timp ce in regenerare procesul se desfasoara pana la reabilitarea morfo-functionala a tesutului sau organului respectiv, la masele tumorale se produce un proces proliferativ dincolo de nevoile organismului. Procesul capata autonomie si pierde controlul de echilibru care se realizeaza in conditiile normale ale proliferarii si citodiferentierii prin factori bio-umorali.

Mai mult, agresivitatea locala a tumorilor benigne sau caracterul malign al leziunilor neoplazice, precum si riscul suprapunerii unor tumori maligne peste o leziune non-neoplazica, impun o atitudine terapeutica rapida pentru a influenta pozitiv prognosticul pacientului in cauza.

Referindu-ma la procesele neoplazice ale aparatului dento-maxilar, care pot fi depistate si analizate in evolutia lor mai usor decat cele care se dezvolta la nivelul organelor interne, trebuie mentionate agresivitatea care se manifesta prin invazie din aproape in aproape si metastazele pe care limfatica si sanguina. De aceea consider foarte importanta si interesanta efectuarea unui studiu despre aceste tumori benigne si maligne ale maxilarului superior care prin evolutia lor pot interesa intreg masivul facial ducand chiar la un sfarsit letal.

Capitolul 2. Anatomia maxilarului superior

Cele doua oase maxilare formeaza cea mai mare parte a scheletului facial. Fiecare os maxilar e situat: superior de cavitatea bucala, inferior de orbita si lateral de fosa nazala. Prin articularea cu celelalte oase ale craniului contribuie la formarea: plafonului cavitatii bucale, planseului si peretelui lateral al fosei nazale, planseului fosei orbitale, fosei infratemporale, fosei pterigopalatine, fisurii orbitale inferioare si fisurii pterigomaxilare.

Maxilarul este voluminos, dar usor datorita unei cavitati – sinusul maxilar – care insumeaza doua treimi din corpul acestui os. Are o forma neregulata si de aceea se poate considera ca fiind format din: corp si patru procese (zigomatic, palatin, frontal si alveolar).

A. Corpul maxilar

Are o forma piramidala careia i se pot descrie patru fete: anterioara, infratemporala, orbitala si nazala.

Fata anterioara este neregulata, orientata antero-lateral. În apropierea marginii sale inferioare se observa o serie de proeminente determinate de radacinile dintilor maxilari; cea mai evidenta este proeminenta canina; ea divizeaza aceasta parte a fetei anterioare in doua portiuni: