Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL I - IMPORTANTA OCROTIRII PERSOANEI PRIN NORMELE JURIDICE PENALE 1
SECTIUNEA 1. CADRUL JURIDIC PENAL DE OCROTIRE A VIETII PERSOANEI UMANE 1
1.2. Consideratii generale privind infractiunile contra vietii 4
SECTIUNEA 2. REFERINTE ISTORICE 11
2.1. Pruncuciderea in Codul penal de la 1864 11
2.2. Pruncuciderea in Codul penal de la 1936 11
2.3. Pruncuciderea in Codul penal din 1968 13
2.4. Pruncuciderea in Codul penal actual 15
SECTIUNEA 3. ELEMENTE DE DREPT COMPARAT 15
CAPITOLUL II - CARACTERIZAREA INFRACTIUNII DE PRUNCUCIDERE 17
SECTIUNEA 1. NOTIUNE SI CARACTERIZARE GENERALA A INFRACTIUNII DE PRUNCUCIDERE 17
SECTIUNEA 2.CONDITII PREEXISTENTE ALE INFRACTIUNII DE PRUNCUCIDERE 22
2.1. Obiectul juridic special al infractiunii de pruncucidere 22
2.2.Obiectul material al infractiunii 22
2.3. Subiectii infractiunii de pruncucidere 24
2.3.1. Subiectul activ - mama copilului nou-nascut 24
2.3.2. Subiectul pasiv 31
CAPITOLUL III - CONTINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACTIUNII DE PRUNCUCIDERE 34
SECTIUNEA 1. LATURA OBIECTIVA. 34
SECTIUNEA 2. LATURA SUBIECTIVA. FELURILE INTENTIEI SI SPECIFICULS ACESTEIA 42
CAPITOLUL IV - FORME . MODALITATI. SANCTIUNI 48
SECTIUNEA1. FORMELE INFRACTIUNII DE PRUNCUCIDERE: INFRACTIUNEA CONSUMATA SI TENTATIVA 48
SECTIUNEA 2. MODALITATI 48
2.1. Pruncuciderea prin comisiune 48
2.2. Pruncuciderea prin omisiune 50
SECTIUNEA 3. SANCTIUNEA PENTRU INFRACTIUNEA DE PRUNCUCIDERE 51
3.1. Pedeapsa principala 51
3.2. Considerente privind circumstantele agravante si circumstantele atenuante-legaturi cu alte infractiuni 51
3.3. Pedeapsa complimentara 59
3.4. Masuri de siguranta 60
CAPITOLUL V - ALTE IMPLICATII ALE PRUNCUCIDERII 63
SECTIUNEA 1. ASPECTE PROCESUALE 63
1.2. Organe juridice competente sa faca incadrarea juridica a faptei: organul de urmarire penala si instanta judecatoreasca 64
SECTIUNEA 2. ASPECTE CRIMINALISTICE 64
SECTIUNEA 3. ASPECTE MEDICO-LEGALE 66
3.1.Expertiza medico-legala 70
3.2. Concluzii 72
BIBLIOGRAFIE 73

Alte date

?Importanta ocrotirii persoanei prin normele juridice penale?

CAPITOLUL I - Importanta ocrotirii persoanei prin normele juridice penale

Sectiunea 1. Cadrul juridic penal de ocrotire a vietii persoanei umane

Din cele mai vechi timpuri legile de pretutindeni au ocrotit persoana umana, socotind ca toti cei care atentau la viata, integritatea corporala, libertatea, demnitatea ori sanatatea omului trebuie sanctionati proportional cu faptele lor. Acest lucru s-a materializat de-a lungul timpului intr-o serie de legi care pedepseau in mod drastic atentatul la drepturile fundamentale ale fiintei umane. [1 Madalina Cora, Aspecte teoretice in materia infractiunii de pruncucidere in “Dreptul” nr.52003, p.126]

La 10 decembrie 1948 Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite a proclamat ”Declaratia Universala a drepturilor omului” in a carei cuprins sunt stipulate drepturile fundamentale, aratandu-se ca „toate fiintele se nasc libere si egale in demnitate si drepturi; orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si securitatea persoanei sale; nimeni nu poate fi tinut in sclavie, nici in servitute, sclavajul si comertul de sclavi sunt interzise sub toate formele lor; nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul sau, corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei sau reputatiei sale, in executarea drepturilor si libertatilor sale, nici un om nu este supus decat numai ingradirilor stabilite prin lege, inclusiv a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.” [2 I. Suceava, Marcu Viorel, Gh. Constantin - „Omul si drepturile sale”, Editura M.I., Bucuresti, 1991, p.7]

De asemenea, Pactul cu privire la drepturile civile si politice, prevede in art.6, pct. 1 ca „dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit de lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar”.

Acest drept este prevazut si in alte documente internationale precum: Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale (art. 2), cat si in Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferintei pentru dimensiunea umana a C.S.C.E. [3 Al. Boroi, Infractiuni contra vietii, Editura AllBeck, Bucuresti, 1999, p.3]

Cu preponderenta in ultimii ani, drepturile omului au incetat sa mai fie doar subiect „fierbinte” al dezbaterilor, devenind unul din factorii esentiali care au dus la producerea unor ample mutatii in viata politico-economica a unui numar de tari ale lumii.

Afirmarea crescanda a individului si constientizarea faptului ca recunoasterea si protejarea drepturilor si libertatilor omului este specifica nu numai afirmarii personalitatii indivizilor ca atare, ci si societatii intr-un sens mai larg, umanitatii in ansamblul sau, reprezinta unul din marile adevaruri ale vremurilor noastre.

„…Pentru a exista un stat de drept, nu este suficient sa se instituie un mecanism juridic care sa garanteze respectarea riguroasa a legii, ci este totodata necesar ca acestei legi sa i se dea un anumit continut, inspirat de ideea promovarii drepturilor si libertatilor umane in cel mai autentic spirit liberal si al unui larg democratism”. (prof. dr. Tudor Dragan) [4 Dr. Victor Duculescu, Protectia juridica a drepturilor omului – mijloace interne si internationale – Editura Lumina Lex, 1998, p.3]

Declaratia universala a drepturilor omului a declansat un vast proces de elaborare a unui mare numar de reglementari, in Europa, America Latina, Africa, Tarile Arabe, toate avand ca subiect recunoasterea si respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Constitutia Romaniei din octombrie 2003 acorda in Titlul II –„Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale” o noua insemnatate ocrotirii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului cuprinzand principii cum ar fi: garantarea dreptului la viata si la integritate fizica si psihica a persoanei(art.22 alin 1­-„dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate” [5 Constituta Romaniei revizuita prin Legea nr.429/2003,aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003 confirmat prin Hotararea Curtii Constitutionale nr.3 din 22.10.2003]), libertatea individuala (art.23), inviolabilitatea domiciliului si resedintei (art.27), libertatea de exprimare (art.30),dreptul la ocrotirea sanatatii (art.34), interzicerea muncii fortate (art.42), protectia copiilor si a tinerilor (art.49), s.a.

Respectarea acestor precizari constitutionale este asigurata de toate ramurile dreptului potrivit cu specificul lor, o contributie importanta avand-o si legea penala.

Sub denumirea generica de „omucidere”, Codul nostru penal incrimineaza faptele care aduc atingere vietii omului, ca atribut fundamental si indispensabil al persoanei umane.

Aceste incriminari sanctioneaza cele mai grave atentate impotriva persoanei: omor, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncucidere, ucidere din culpa si determinarea sau inlesnirea sinuciderii.

Apararea persoanei si, indeosebi a vietii constituie o preocupare comuna a tuturor sistemelor de drept.

În orice oranduire sociala, viata a fost ocrotita de lege, nu atat ca fenomen biologic, ci in primul rand, ca fenomen social, ca valoare primara si absoluta a oricarei societati, ca o conditie indispensabila a insasi existentei sociale omenesti. [6 Al.Boroi, op.cit., Editura AllBeck, 1999, p.2 ]

Legea ocroteste nu numai interesul fiecarui individ de a trai, de a-si conserva si prelungi viata, dar mai ales interesul societatii ca viata fiecarui om sa fie pastrata si respectata de ceilalti, conservarea vietii indivizilor fiind hotaratoare pentru existenta societatii, care nu poate fi conceputa decat ca formata din indivizi in viata. [7Vincenzo Manzini, Trattato di dirito penale italiano,volume Ottawo, Torino,1937, p.8 ]

Fiecare grup social, din cele mai vechi timpuri, s-a preocupat sa asigure ocrotirea vietii indivizilor prin orice mijloace, fie ca a apelat la reguli cutumiare, la reguli religioase, la reguli morale sau la cele juridice.

Dintre toate mijloacele juridice de aparare, legea penala a avut de timpuriu un rol tot mai important, dreptul penal fiind forma cea mai energica de influentare a relatiilor sociale si de ocrotire a valorilor fundamentale ale societatii.

Grija pentru ocrotirea vietii omului a stat in centrul atentiei legiuitorului incepand cu Codul Hammurabi (sec. XVIII i. Hr.), codurile chinezesti (sec.XIII), cartile sacre egiptene, legile lui Manu (sec.XI), legile lui Solon, Dracon (sec.VII-IX), legile romane, ale popoarelor germanice si pana la legiuirile din epocii moderne, grija pentru ocrotirea vietii omului sta in centrul atentiei legiuitorului. Vechile noastre pravile incriminau, de asemenea, faptele de omor, intocmai ca si codurile penale ale Romaniei moderne. [8 Al. Boroi, Infractiuni… op. cit.,p.2]

1.2. Consideratii generale privind infractiunile contra vietii

Viata umana este ocrotita de legea penala intr-un cadru mai larg, de ocrotire a persoanei si a principalelor atribute ale acesteia: viata, integritatea corporala, sanatatea, libertatea, s.a.

Aceste insusiri ale persoanei sunt constituite in valori pe care statul are menirea si obligatia sa le ocroteasca, sa le asigure existenta si dezvoltarea, valori ce nu reprezinta realitati izolate, exclusiv individuale, ci au o importanta sociala, in jurul lor formandu-se si dezvoltandu-se relatii interumane, conferindu-le, de asemenea, caracterul de valori sociale.

Savarsirea oricaror infractiuni contra persoanei, aducand atingerea uneia din valorile sociale care reprezinta atribute, insusiri ale persoanei, pune in pericol sau vatama relatiile sociale care s-au format si se desfasoara pe baza acestor valori sociale.

Legea penala ocrotind valorile sociale legate de existenta persoanei, apara totodata, relatiile sociale care se nasc si se dezvolta in jurul acestor valori. [9 V. Dongoroz si I. Oancea, Explicatii teoretice ale Codului penal roman, vol. III, partea speciala, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1971, p.7]

În analiza obiectului infractiunilor contra vietii ar trebui sa se distinga intre obiectul juridic generic al infractiunilor contra persoanei, intre obiectul juridic specific fiecareia dintre infractiunile componente ale acestei categorii si obiectul material al infractiunii.

Infractiunile contra persoanei au ca obiect juridic generic ansamblul relatiilor sociale care se constituie si se desfasoara in legatura cu apararea persoanei, privita sub totalitatea atributelor sale (viata, integritate, inviolabilitate sexuala, libertate si demnitate).

Este cunoscut ca aceste infractiuni prezinta un ridicat grad generic de pericol social, determinat pe de o parte de importanta valorilor sociale si penale si de gravele urmari pe care le pot avea pentru comunitate savarsirea acestor infractiuni, iar pe de alta parte, de faptul ca infractiunile contra persoanei se realizeaza, de regula, prin utilizarea unor mijloace sau procedee

violente si au o prezenta deseori mai ridicata in raport cu alte categorii de infractiuni.

Incriminarea faptelor care aduc atingere vietii persoanei, constituind o sectiune distincta (intitulata omucidere), tine seama de existenta unui obiect juridic comun al infractiunilor subgrupului infractiunilor contra vietii, si anume, acel manunchi de relatii sociale care formeaza si se dezvolta in jurul acestei valori sociale, viata omului, relatii sociale ocrotite de lege.

Ca expresie a vointei societatii, legea penala apara vointa omului nu ca bun individual ci ca un bun social, ca o valoare suprema pentru existenta colectivitatii insasi. Aceasta indreptateste pe legiuitor sa pretinda tuturor cetatenilor sa-si respecte reciproc viata si sa se abtina de la orice fapte care ar aduce atingere acestei valori sociale, si implicit, intereselor vitale ale comunitatii. [10 Al. Boroi, op.cit., p.5]

Fiecare din aceste infractiuni au si un obiect juridic special constituit din relatiile sociale referitoare la fiecare din atributele esentiale ale persoanelor luate in parte si privite ca drepturi absolute ale acestora, opozabile erga omnes. [11 O.Loghin, T.Tudorel, Drept penal roman. Partea speciala, Casa de Editura si Presa “Sansa”, Bucuresti, 2000, p.34] Aceste drepturi, denumite si drepturi personale nepatrimoniale sunt inseparabil si indisolubil legate de persoana omului, prin ele este garantat si se ocroteste personalitatea omului, atat sub aspect fizic si material, impotriva faptelor care aduc atingere existentei fiintei umane ori integritatii sale corporale, cat si sub aspectul drepturilor persoanei de a se manifesta liber in societate cu respectarea atributelor personalitatii sale.

Viata omului dobandeste adevarata semnificatie si valoare numai in cadrul relatiilor sociale; dreptul nu reglementeaza decat relatii sociale si nu o ipotetica relatie a individului cu el insusi, explicandu-se astfel, de ce nu este posibila incriminarea si sanctionarea incercarii de sinucidere. Aceasta nu este de conceput, nu pentru ca o persoana nu ar avea dreptul sa-si ridice viata sau ca fapta nu ar fi de natura sa alarmeze societatea, ci pentru ca, in aceasta situatie, nu se poate vorbi de o relatie sociala cu privire la viata.

O persoana nu poate stabili relatii sociale cu sine insasi, drept urmare, lipseste obiectul juridic special al ocrotirii penale, adica relatia sociala care se creeaza in jurul acesteia si confera semnificatie acestei valori devenita o valoare sociala [12 Al. Boroi, op. cit., p.5; V.Manzini, op. cit., p.8.].

Activitatea infractionala indreptata impotriva persoanei umane are ca obiect material corpul victimei, privit ca o entitate materiala, ca o totalitate de functii si procese organice care mentin o persoana in viata, ca o unitate anatomica si fiziologica, fizica si psihica, atunci cand prin actiune sau inactiune ilicita sunt vizate valori precum viata sau integritatea corporala.

Nu are relevanta daca acel corp apartine unei persoane tinere sau in varsta, daca persoana este sau nu in deplinatatea facultatilor psihice sau fizice. Este necesar insa ca persoana respectiva sa fie in viata, indiferent daca a fost si viabila in momentul nasterii, ori daca este normala din punct de vedere anatomo-fiziologic, adica daca are sau nu o constitutie care sa prezume ca va trai mai departe. [13 V. Dongoroz si I. Oancea, op. cit., p.181.]

Nu are importanta nici daca victima ar fi un muribund sau o persoana pe care o astepta o moarte apropiata si nici daca era pe punctul de a-si ridica singura viata; legea noastra penala nu acorda nici o relevanta consimtamantului victimei; de asemenea, stabilirea timpului cat persoana ar mai fi trait daca nu era ucisa este lipsita de orice relevanta sub aspectul existentei infractiunii. [14 Al. Boroi, op. cit., p.6.]

Se cere insa ca faptuitorul sa actioneze asupra corpului acesteia si nu asupra propriului corp (aceste situatii, de regula, nu au relevanta penala decat daca se aduce, concomitent atingere si altor valori).

Referitor la situatiile concrete in care se desfasoara procesul mortii unei persoane este dificil de adoptat reguli absolute. Medicii iau in considerare insa, doua situatii distincte si anume: moartea clinica, determinata de incetarea functiilor aparatului respirator si ale aparatului circulator si moartea cerebrala sau biologica (se instaleaza ceva mai tarziu, dupa o stare de coma cu o durata mai scurta sau mai lunga, in functie de cauza mortii).

Între aceste doua momente, desi functiile sistemului nervos central, respirator si circulator sunt oprite, viata mai poate fi salvata [15 I. Dobrinescu – Infractiuni contra vietii persoanei, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1987, p.23], in unele cazuri, daca se intervine prin metodele de reanimare, lucru care nu mai este posibil dupa ce a intervenit moartea cerebrala sau biologica.

În ceea ce priveste subiectul activ nemijlocit (autorul) al infractiunilor contra persoanei, poate sa fie orice persoana deoarece, de regula, legea nu prevede cerinta ca subiectul sa aiba vreo calitate.

Numai la unele infractiuni, legea cere ca subiectul activ sa aiba o anume calitate (de exemplu: la pruncucidere, subiectul activ trebuie sa aiba calitatea de mama a nou-nascutului; la infractiunea de incest subiectul trebuie sa fie un ascendent sau descendent, ori frate sau sora).