Jan 01 1970
Aspecte juridice, criminologice si criminalistice privind pericolele comiterii infractiunilor de spal
Postat de • In Uncategorised
Cuprins
Cuprins : * Introducere - Evolutia in timp a fenomenului de spalarea banilor, impactul actual si pericolele spalarii banilor * Capitolul 1 - Infractiunea de spalare de bani - prezentarea reglementarilor la nivel national si international. 1..1 - Citeva comentarii cu privire la dispozitiile Legii 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor. 1..1 - Reglementari internationale privind spalarea banilor murdari. 1..1 - Aspecte statistice privind activitatea de spalarea banilor. * Capitolul 2 - Spalarea banilor murdari in Rominia. Aspecte cazuistice. * Capitolul 3 - Crima organizata si spalarea mondiala a banilor. * Capitolul 4 - Bazele legale ale acuzarii in materia spalarii banilor in S.U.A. Tehnici si metode de investigare utilizate de procurorii federali in S.U.A.. 4.1. - Bazele legale ale acuzarii in materia spalarii banilor in S.U.A. 4.2. - Tehnici si metode de investigare utilizate de procurorii federali in S.U.A. * Capitolul 5 - Aspecte privind savirsirea infractiunilor de spalare a banilor comise cu ajutorul calculatorului. Metode si mijloace de prevenire a infractiunilor comise cu ajutorul calculatorului. * Scurte concluzii * Anexe * Bibliografie
Extras din document
? Introducere. Evolutia in timp a fenomenului de spalarea banilor, impactul actual si pericolele spalarii banilor Pentru spalarea banilor murdari exista un singur detergent: LEGEA. [1 Costica Voicu - :Spalarea banilor murdari, Ed. Sylvi, Bucuresti, 1999, p. 5] Progresele remarcabile realizate pe plan tehnico-stiintific si nivelul de dezvoltare al civilizatiei umane, reprezinta, din pacate, si un record in evolutia fenomenului criminalitatii [2 Vasile Dobrinoiu s.a. – Drept penal – partea generala, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1999, pag. 5]. Definirea notiunii de crima organizata si mai ales delimitarea acesteia in structura de ansamblu a criminalitatii, au constituit si constituie subiectul a numeroase studii ale specialistilor in domeniu, justificate fiind de necesitatea imperioasa de a cunoaste dimensiunile si implicatiile sale in societate si, pe aceasta baza, sa se poata stabili actiunile si masurile cele mai eficiente de prevenire si contracarare. În acest context al crimei organizate, spalarea banilor a luat mari proportii. Fostul Secretar de Stat al S.U.A. George Shultz a prezentat aceasta problema pe scurt, atunci cand a declarat: “criminalii din zilele noastre l-ar face pe Al Capone gelos si vechea Mafie sa para o adunatura de gainari marunti” [3 Money Laundering Alert I, decembrie 2000 sau INTERNET: http:/www.moneylaundering.com./newsite/ML Articles]. Spalarea si reciclarea banilor murdari este o problema nerezolvata, care afecteaza economia mondiala si datorita dovezilor obtinute ca rezultat al studiilor efectuate pe aceasta tema, se poate observa ca, desi bazele acestor infractiuni raman aceleasi, tehnologia ofera si va oferi in continuare noi modalitati pentru criminali, de transformare a veniturilor ilicite, necurate, in proprietati si averi perfect legale; aceasta infractiune are o clientela din ce in ce mai numeroasa, compusa din imbogatiti stanjeniti de milioanele de dolari lichizi obtinuti din afaceri ilicite, oameni de afaceri care doresc sa se sustraga de la impozite si taxe, detinatori de fonduri obscure destinate mituirii unor functionari publici ori chiar persoane obisnuite, care incearca sa-si ascunda capitalurile, din diferite motive personale. Trebuie subliniata aici si cresterea necontrolata a Internetului care prezinta ceea ce a fost descris ca: ”scenariul apocaliptic al finantelor pe Internet – criminalii vor putea efectua transferuri de fonduri fara nici cel mai mic control asupra tranzactiilor” [4 Money Laundering Alert I, decembrie 2000 sau INTERNET: http:/www.moneylaundering.com./newsite/ML Articles]. Pe Internet este o lipsa totala de reguli si legi, recunoscandu-se faptul ca autoritatile ar trebui sa asigure o evolutie a legilor in paralel cu evolutia tehnologiei, adica sa fie capabile sa inteleaga si sa previna, chiar sa stopeze orice tehnica noua cu care ar putea actiona criminalii specializati in spalarea banilor. De exemplu, sunt necesare numai 20 de minute pentru ca o plata facuta electronic sa faca ocolul pamantului: in 5 minute depui bani in Olanda, in alte 5 minute ii transferi intr-un cont britanic, apoi in alte 5 minute in Elvetia. De aici, se pot duce in alte 5 minute, oriunde in lume. În 24 ore te poti duce in aceasta tara, sa scoti banii, sa traversezi strada si sa-ti deschizi un alt cont cu acesti bani, la o alta banca. Ca sa depisteze acest drum, organele de urmarire au nevoie de 6 luni pentru a obtine o comisie rogatorie in Olanda, aproape 1 an pentru Marea Britanie si alte 6 luni pentru Elvetia, ca apoi sa-si dea seama ca in contul respectiv nu mai este nici un ban. Timpul lucreaza contra urmaritorilor manevrelor dolosive. [5 Revista “Historia” – nr. 1/14.11.2001 – “Banii terorismului” – pag. 51-53] Termenul de “spalare a banilor” este de provenienta foarte recenta. Trebuie spus totusi, ca atat timp cat a fost necesar, din motive politice, comerciale sau legislative, s-a ascuns natura sau existenta unor transferuri financiare si daca a avut loc o anumita spalare a banilor. În Evul Mediu, cand Biserica Catolica a interzis camataria, facand din ea nu numai o crima, ci si un pacat de moarte (asemanator oarecum situatiei in care sunt in prezent traficantii de droguri), intentia negustorilor si camatarilor de a incasa dobanzi asupra imprumuturilor intr-o mare varietate de feluri, a anticipat tehnicile moderne de ascundere, transfer si spalare a banilor murdari. Obiectivul lor central era de a face ca solicitarile lor de dobanzi fie sa dispara in totalitate (ascunzand existenta lor), fie sa apara a fi altceva decat erau (deghizand natura lor). Asadar, cu toate ca este un subiect la moda si relativ nou, spalarea banilor are loc de fapt de cateva secole. De-a lungul istoriei criminalii au fost nevoiti sa-si ascunda veniturile obtinute din afaceri necurate, pentru a putea scapa de nelegiuirile savarsite [6 Money Laundering Alert I, decembrie 2000 sau INTERNET: http:/www.moneylaundering.com./newsite/ML Articles ]. Azi, actul de incercare de a spala veniturile si averea obtinute din infractiuni a devenit o crima “per se”. Spre deosebire de delictele care stau la baza ei, fie ca este vorba de traficul de droguri sau jaful armat, dumpingul ilegal de deseuri toxice sau santajul, spalarea banilor consta dintr-un set de actiuni care par inocente prin ele insele dar care, in fond, se adauga incercarilor de a ascunde profiturile de pe urma infractiunilor. Se cuvine sa mentionam aici paralela care se face in literatura de specialitate intre infractiunea de spalare a banilor si evaziunea fiscala. Astfel, prin definitie, se incearca ca banii criminali sa nu fie detectati de autoritati, incluzand evaziunea fiscala. Desi sunt mai multe situatii in care tehnicile de spalare si evaziune fiscala sunt aceleasi si se pot sprijini reciproc, este important sa intelegem ca din punct de vedere operational sunt procese complet distincte. În conformitate cu prevederile Legii nr. 87/18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, aceasta infractiune este definita ca sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice sau juridice romane sau straine, ceea ce inseamna ca evaziunea fiscala implica obtinerea unui venit castigat legal, urmat de ascunderea existentei sale (transformarea in bani cash), fie deghizarea naturii sale, facandu-l sa apara intr-o categorie de venituri neimpozabile, in ambele situatii venitul legal devenind ilegal. Spalarea banilor face inversul. În acest caz veniturilor castigate ilegal li se confera imaginea unor bani castigati legal. În termenii impactului asupra pozitiei fiscale a statului evaziunea si spalarea au de asemenea efecte total opuse. Fara indoiala criminalii sunt tot atat de interesati ca si orice alt intreprinzator sa-si reduca povara fiscala, dar o parte din aceasta povara este inevitabila. Evazionistii de impozite raporteaza venituri mai mici din intreprinderile lor legale, prin aceasta platind un impozit mai mic decat ar fi trebuit sa o faca. Criminalii, dimpotriva, raporteaza mai multe castiguri din orice intreprindere legala pe care o folosesc ca acoperire, platind deci mai multe taxe decat ar trebui sa o faca companiile lor legitime de fatada. Aceasta nu inseamna ca statul ar fi mai in castig din punct de vedere fiscal daca intreprinderile legitime care fac evaziune fiscala asupra veniturilor lor legale s-ar indrepta spre activitati criminale asupra carora se platesc taxe. Este evident ca, daca criminalii platesc anumite taxe asupra unei parti din castigurile lor provenite din infractiuni care sunt spalate, in general ele evita cat se poate de mult, plata taxelor asupra castigurilor lor generale. Important este ca, spre deosebire de stereotipul care considera infractiunea ca o activitate care nu este inscrisa in registre contabile, neinregistrata si neimpozitata (existenta ei fiind ascunsa autoritatilor), odata ce banii s-au spalat ea devine inregistrata contabil, inregistrata si impozitata, desi natura sa precisa este deghizata. Pentru a intelege mai usor deosebirea, putem lua exemplul prostitutiei ilegale, astfel, o prostituata care lucreaza pe strazi poate accepta cash - deci tranzactia este anonima, aceasta nu intra in conturile veniturilor nationale ale tarii si scapa atat regulamentelor oficiale, cat si cele fiscale. Dar o prostituata care lucreaza prin fata unei agentii de paza inregistrata in mod legal sau in cadrul unui salon de masaj, ar fi platita cu cec-uri sau carti de credit - tranzactia este deci inregistrata, dar este raportata in statistica nationala in mod fals si este supusa cel putin in parte, impozitarii. În exemplul al doilea, castigurile sunt spalate - natura lor este mai degraba deghizata si nu se ascunde existenta acestor castiguri. Dificultatea de a demonstra in mod convingator efectele nocive ale spalarii banilor explica in mare parte intarzierile si ezitarile in considerarea spalarii banilor ca o crima. Tendinta curenta este insa in directia criminalizarii spalarii banilor in lumea intreaga si aceasta deoarece a fost acceptata teoria potrivit careia nu faci bine daca pedepsind criminalii lasi profiturile lor neatinse. Deci profiturile nete formeaza atat motivul - imbogatirea personala - delictului care-i sta la baza, cat si mijloacele (capitalul de lucru) pentru o alta crima. Masura in sine creaza mijloacele de aplicare potentiala a unor sanctiuni mai grele asupra celor acuzati de delictul de baza. Nu in cele din urma exista tendinta de a folosi legile de confiscare a averii care sunt adesea o parte a actiunii de contracarare a spalarii banilor ca un mijloc de finantare a unor activitati de politica financiara. Indiferent de ce actiune pune in functie aparatul de spalare a banilor, principiile operationale sunt in esenta aceleasi. Strict vorbind, spalarea banilor ar trebui sa fie construita ca un proces dinamic, in trei etape care necesita: * comiterea infractiunii; * obtinerea de profituri de pe urma comiterii infractiunii; * utilizarea profiturilor astfel obtinute, folosind o gama variata de metode si tehnici pentru a ascunde originea fondurilor. Consider ca din acest punct de vedere, spalarea banilor este mai mult decat o contrabanda sau o ascundere a unor fonduri murdare, desi astfel de actiuni pot constitui componentele esentiale ale procesului. Poate ca modul cel mai logic de a deosebi procesul de spalare de una din partile sale componente este de a sublinia diferenta dintre ascunderea existentei banilor rezultati din infractiuni si deghizarea naturii sale. În ultimii ani, s-au remarcat doua tendinte diferite, insa legate intre ele atat la nivel national cat si international. În primul rand, gruparile criminale, tind sa-si largeasca sfera lor de actiune, iar in al doilea rand, acestea nu mai concureaza intre ele, ci au demonstrat dorinta si abilitatea de a lucra in colaborare. Natura internationala a fenomenului de spalare a banilor a facut ca granitele geografice sa devina irelevante. Cei care spala bani tind sa ajunga in locuri in care masurile de combatere a acestei infractiuni sunt putine sau fara efect. Acesta este unul din motivele pentru care membrii crimei organizate isi expediaza veniturile ilicite in tari din Europa Centrala si de Est, ori in tarile cu legislatie saraca din Asia si Africa, ii depun in centre financiare si banci din teritorii cunoscute ca paradisuri fiscale, unde reglementarile de combatere a spalarii banilor sunt ineficiente. În timp ce schimbarile din modul de folosire a metodelor traditionale de spalare a banilor continua sa apara, exista o tendinta crescuta catre exploatarea institutiilor financiare nebancare, ca o reactie la controalele introduse in sistemul bancar, menite sa combata spalarea banilor. Noile circuite slab reglementate si mai putin cercetate de autoritatile abilitate sa aplice legea, sunt utilizate de cei care se ocupa de spalarea banilor. În acest sens, casele de schimb valutar si firmele care presteaza servicii de expediere electronica a banilor, sunt citate ca mecanisme intens utilizate pentru spalarea banilor iliciti. Organele abilitate din diferite tari au constatat tendinta tot mai mare a organizatiilor criminale de a se folosi de casele de schimb valutar in scopul schimbarii si transferarii veniturilor ilicite in strainatate. O tendinta alarmanta, pe care Uniunea Europeana incearca sa o contracareze, este folosirea pe scara tot mai larga a serviciilor sau profesiilor nefinanciare aferente institutiilor bancare. Piata aurului, de exemplu, prezinta un mare interes pentru cei care spala bani, avand in vedere ca aurul este unul din putinele materii prime comparabile cu banii: este anonim, comercializat peste tot in lume si este universal acceptat ca mijloc de schimb. O alta ramura a pietei, folosita intensiv de spalatorii de bani, este piata imobiliara. Calea cea mai usoara de spalare a banilor este de a cumpara si vinde proprietati imobiliare sub nume fals. Cumpararea proprietatilor imobiliare este de regula faza finala a procesului de spalare a banilor, respectiv integrarea lor, avand in vedere ca aceasta ofera infractorilor o investitie care le confera aparenta de stabilitate financiara. Obiectele de arta sunt si ele un mijloc de spalare a banilor. Angajatii muzeelor de arta sunt platiti sa produca certificate de vanzare falsa pentru antichitati. Tablourile false se vand uneori pentru a justifica tranzactiile bancare. În lumea artei sunt posibile o multitudine de feluri de frauda, destinate spalarii banilor murdari. Au fost identificate cazuri in care negustorii de obiecte de arta au umflat preturile la licitatie, a unor tablouri realizate de pictori necunoscuti dupa care, le-au achizitionat ei insisi. Aceste tablouri sunt adesea oferite celor care-si spala banii, care le cumpara si le revand la licitatie in timp util, adica atat timp cat artistul este inca bine cotat. Dupa ce si-au incasat “banii curati”, pictorul este dat uitarii, iar cumparatorii raman cu un obiect de mica valoare. Rolul pe care unitatea unica europeana EURO il va juca in spalarea banilor este un subiect foarte controversat. Prima etapa a procesului de introducere a EURO, etapa de tranzitie s-a incheiat la 1 ianuarie 2002, data la care au intrat in circulatie monedele si bancnotele EURO, urmand ca pana la 30 iunie 2002, monedele nationale existente sa fie retrase din circulatie. Introducerea monedei EURO a schimbat substantial rolul jucat de unul din mecanismele traditionale de spalare a banilor si anume, casele de schimb valutar. Rolul acestora ar trebui de fapt sa scada. În schimb, EURO ar putea cauza o crestere a operatiunilor de schimb valutar in tarile europene din afara zonei EURO, mai ales a celor in dolari americani, lire sterline si franci elvetieni. O alta problema, ar putea fi cea legata de valoarea mare a bancnotelor EURO, cea mai mare fiind cea de 500 EURO. Aceasta valoare, dupa unii specialisti ar facilita spalarea banilor, in timp ce altii, sunt de parere ca acest lucru va facilita mai degraba transportarea sumelor in numerar, fie ele lichide sau ilicite si mai putin spalarea banilor. Spalarea banilor din perspectiva macroeconomica si internationala demonstreaza ca volumul potential mare de bani care se spala pe plan international va avea probabil implicatii atat pentru alocarea internationala a resurselor cat si pentru stabilitatea sistemului financiar international. În vederea unei incetiniri cat mai rapide a dezvoltarii fenomenului (caci despre stoparea lui nici nu poate fi vorba), la intalnirea de la Paris din 1989 a reprezentantilor G7 s-a infiintat Grupul pentru Actiune Financiara (F.A.T.F. - Financial Action Task Force). Este vorba despre o organizatie interguvernamentala care dezvolta si propune politici nationale si internationale de combatere si prevenire a spalarii banilor. În prezent organizatia are 31 de state, teritorii si organisme membre, astfel: Argentina, Australia, Austria, Belgia, Brazilia, Canada, Danemarca, Comisia Europeana, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Consiliul de Cooperare al Golfului, Hong/Kong, China, Islanda, Irlanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Mexic, Regatul Olandei, Regatul Unit al Marii Britanii, Noua Zeelanda, Norvegia, Portugalia, Singapore, Spania, Suedia, Statele Unite ale Americii, Turcia. În aprilie 1990 F.A.T.F. a elaborat un set bine echilibrat de 40 recomandari pentru tarile membre care au fost indemnate sa le implementeze pentru a controla spalarea banilor. În plus, s-au derulat activitati de relatii externe prin care s-a promovat pe scara larga actiunea internationala contra spalarii banilor. Principala atentie a F.A.T.F. a fost indreptata spre contracararea spalarii banilor legata de activitatile cu droguri. Mai recent, s-a acordat o mai mare atentie spalarii si profiturilor obtinute din alte infractiuni grave sau alte actiuni penale care genereaza, de asemenea, mari fonduri. S-au intreprins, de asemenea, initiative in sistemul Natiunilor Unite, mai ales in domeniul traficului ilegal de droguri. Consiliul Europei a elaborat o serie de declaratii privind aceasta chestiune, inclusiv recomandari privind practicile bancare.Alte date
ArrayDocumente similare
· Aspecte juridice, criminologice si criminalistice privind pericolele comiterii infractiunilor de ...· Aspecte juridice privind pericolele comiterii infractiunilor de spalare a banilor
· Aspecte criminologice privind delicventa juvenila
· Aspecte criminologice privind infractiunea de abandon de familie
· Aspecte juridico - penale si criminologice privind infractiunea de contrabanda
· Aspecte criminologice privind criminalitatea orientata spre profit
· Aspecte criminologice privind criminalitatea economico - financiara in perioada de tranzitie
· Aspecte juridico-penale si criminologice privind infractiunile la regimul circulatiei rutiere
· Aspecte contabile si juridice privind leasingul financiar si operational
· Ultrajul. Aspecte comune infractiunilor contra autoritatii