Pagina documente » Stiinte Economice » Economia romaneasca intre anii 1750 - 1900

Despre lucrare

lucrare-licenta-economia-romaneasca-intre-anii-1750-1900
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-economia-romaneasca-intre-anii-1750-1900


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I - Premisele istorice ale infaptuirii Marii Uniri
1. Dezvoltarea unitara a poporului romin in Evul Mediu.
1.1 Factorii motori ai dezvoltarii legaturilor economice intre tarile romine........03
1.2 Similitudinea structurilor economice, sociale, si politico-institutionale in cele trei tari romine. Caracterul complementar al economiei tarilor romine....06
1.3 Constiinta unitatii de neam si limba..11
1.4 Aspecte ale unitatii de cultural-spirituale.........14
1.5 Prima Unire 1599-1600......16
1.6 Relatiile economice dintre Transilvania pe de o parte, Moldova si Tara Romineasca pe de alta parte..............13
2. Constituirea pietei economice nationale - urmare a aparitiei productiei de tip industrial.........21
2.1 Zonarea economica a tarii.
3. Doua borne istorice ale luptei pentru unitate si modernizare: Revolutia de la 1848 si Unirea Principatelor......24
4. Razboiul de Independenta si semnificatia sa in plan economic.....26
5. Razboiul Vamal dintre Rominia si Austro-Ungaria expresie a dezvoltarii unitare a natiunii romine.....30
6. Economia romineasca in preajma si in timpul primului razboi mondial.......35
CAPITOLUL II - Marea Unire de la 1918
7. Eveniment istoric fundamental pentru dezvoltarea natiunii romine............
8. Unificarea potentialului economic al pietei nationale dupa Marea Unire.....
CAPITOLUL III - Evolutia economiei in Rominia interbelica (1919-1939)
9. Semnificatia istorica a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918...........
10. Unificarea legislativa. Liant al vietii economice si sociale.............
11. Politica economica a Rominiei ........
- Politica agrara. Agricultura rominiei intre anii 1919-1939
- Consideratii cu privire la evolutia agriculturii Rominiei in perioada 1919-1939
- Politica si legislatia industriala
- Rolul statului si al coordonarii in complexul economic
- Politica monetara
- Politica fiscala

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

– Premisele istorice ale infaptuirii Marii Uniri –

Premisele istorice si economice ale formarii

statului national unitar roman

Factorii motori ai dezvoltarii legaturilor economice intre tarile romane

Cercetarea istoriei ne dovedeste ca Tarile Romane de pe ambele versante ale Carpatilor, Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, s-au dezvoltat de-a lungul secolelor in stransa legatura una cu alta, ca urmare a unitatii geografice, a formelor de viata materiala si spirituala comune, a unitatii poporului roman si a limbii sale. În acesti termeni “au aparut si s-au maturizat trasaturile natiunii romane, proces incununat prin formarea statului national unitar roman” [1 Constantin C. Giurescu – Transilvania in istoria poporului roman - Editura Stiintifica, Bucuresti, 1967, p. 53

].

Închegarea natiunii romane, ca si procesul de formare a statului national unitar roman isi au temelia obiectiva in permanenta legaturilor economice, politice si culturale intre tarile romane, legaturi care au constituit “osatura” in jurul careia s-au ridicat si consolidat constiinta de sine, cultura nationala, activitatea politica indreptata spre infaptuirea independentei si unitatii nationale. [2Idem, - Transilvania in istoria poporului roman - Editura Stiintifica, Bucuresti, 1967, p. 54]

Dezvoltarea economiei a constituit un factor esential ce a determinat unirea tarilor romane, formarea statului national roman.

Este semnificativ de constatat ca, pe masura dezvoltarii fortelor de productie in tarile romane, a amplificarii vietii economice a fiecareia dintre ele, s-au dezvoltat si relatiile de interdependenta, manifestate multilateral prin schimbari economice, culturale, prin dezvoltarea istorica, organica, a poporului roman din toate provinciile sale.

Înlaturarea granitelor nefiresti dintre cele trei tari romanesti se impunea ca o necesitate obiectiva datorita legaturilor de schimb intense, statornicite de-a lungul secolelor, mai ales odata cu aparitia si extinderea raporturilor de productie capitaliste, astfel ca inaintarea tarilor romane pe drumul progresului nu mai era posibila decat prin faurirea unui stat national, unitar, liber si independent.

Aceasta cerinta obiectiva si-a gasit expresia in activitatea politica si ideologica din secolele XVIII-XIX precum si de la inceputul secolului al XX-lea, indeosebi in cadrul revolutiilor din anii 1821 si 1848, in lupta pentru unitatea nationala si pentru independenta de stat, Unirea Principatelor in 1859, cucerirea independentei de stat in 1877, desavarsirea unitatii statului roman in anul 1918 constituie verigi ale procesului istoric unic, menit a crea cadrul economic, national si politic cel mai propice dezvoltarii poporului roman.

Legaturile economice intre tarile romane au fost determinate de anumiti factori motori; ele evidentiaza rolul si importanta acestor factori pentru anumite perioade istorice si raporturile de interdependenta dintre ei in decursul veacurilor.

Unitatea geografica: - Tarile Romane se bucurau de conditii naturale deosebit de favorabile pentru dezvoltarea economiei lor. Pe un teritoriu restrans caracterizat prin complexitatea reliefului si a celorlalte conditii naturale, patria noastra dispunea de variate bogatii ale solului si subsolului.

Teritoriul patriei noastre prezinta unele particularitati de eficienta deosebita pentru productie si schimb; varietatea deosebita a peisajului geografic carpatic si, implicit, a multiplelor sale posibilitati economice; proportionalitatea marilor unitati de relief (munte, deal, campie), fiecare dintre ele ocupand acum o treime din suprafata generala a tarii si justificand aceeasi proportie in repartitia principalelor resurse ale solului si subsolului, in sfarsit armonia in distributia reliefului [3 Tiberiu Moraru – Locul Transilvaniei in cadrul unitar al teritoriului Romaniei - in - Unitate si continuitate in istoria poporului roman – Editura Academiei, Bucuresti, 1968, p. 10].

Aceste caracteristici ale pamantului romanesc l-au facut pe Nicolae Balcescu sa exclame: ” Ce calator trecand prin acele tari ale Dunarii de Jos, prin Principatele Romane, nu s-a oprit cum multumire si admirare a contempla aceste locuri asa de frumoase si de impodobite, numeroasele rauri ce le adapa, campiile cele manoase in producte vegetale, muntii cei inalti si mareti, plini de comori minerale, clima lor cea dulce si temperata, cerul lor cel pururea albastru si limpede” [4 N. Balcescu – Opere - volumul 1 - Studii si Articole, Bucuresti, Editura Academiei, 1953, Bucuresti, p. 249].

Viata a demonstrat ca unitatea geografica a teritoriului patriei noastre a jucat un rol de seama in dezvoltarea poporului roman. Spatiul carpato-danubiano-pontic reprezinta o unitate in diversitatea sa de relief. Teritoriul patriei noastre este unitar prin arhitectonica reliefului si prin reteaua hidrografica. Raurile principale care-l brazdeaza – cu exceptia Dunarii – pleaca din centrul lui inalt spre marginile joase, in toate directiile strabatand radial muntii, dealurile si campiile. Nu se poate imagina “reteaua noastra hidrografica – ne referim la raurile mari - fara regiunea de izvoare, care este tocmai Transilvania: Somesul, Muresul, Jiul, Oltul, Trotusul, Bistrita, Buzaul isi au originea in aceasta “veritabila casa a apelor” si de aici se indreapta radial spre periferiile tinutului carpatic. [5 T. Moraru – Op. cit. p. 20]

Unitatea hidrografica asa de armonioasa a tarii noastre nu poate fi conceputa decat in ansamblul sau, in care Transilvania, “cu cununa muntoasa din jur, constituie tocmai nodul hidrografic principal, ba chiar aproape general pentru intregul teritoriu” [6 Ibidem, p. 25].

Importanta economica legata de structura acestei retele reiese din faptul ca acesta a oferit omului – din cele mai vechi timpuri – prin legaturile dintre asezarile romanesti din regiunile de munte, deal, ses au esuat comunicatiile si schimburile de marfuri intre cele trei tari romanesti. Carpatii nu au fost niciodata un zid despartitor intre romanii ce locuiau de-o parte si de alta. “Carpatii nu ne despart, ci ne intregesc. În ei s-au adapostit si cei de dincolo si cei de dincoace” – spunea Barbu Stefanescu Delavrancea, referindu-se la caracterul unitar al teritoriului si poporului roman.” În ei s-au strans cei de o limba si de o lege… Carpatii sunt osul de rezistenta al nostru, sira spinarii care nu s-a incovoiat niciodata, decat cu cel din urma om dintre noi”. [7 Radu Manolescu – Unitatea economica a tarilor romane in evul mediu sec. XIV – XVI - in volumul Unitate si continuitate in istoria poporului roman, Editura Academiei, Bucuresti 1968

p. 148

]

Relatiile economice dintre Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova au fost favorizate de conditiile naturale proprii teritoriului intra si extracarpatic. Îmbinarea diferitelor zone geografice, conditii pedologice si climatice a impus o stransa colaborare economica intre cele trei tari romanesti.

Caracterul complementar al economiei Tarilor Romane

Legaturile economice neintrerupte care se dezvoltau continuu aveau la baza caracterul complementar al economiei tarilor romane.

În Transilvania, cu mestesuguri si mai apoi cu o industrie relativ dezvoltata, si Principatele dunarene, cu o economie predominant agrara s-a dezvoltat si o simbioza economica de-a lungul secolelor. Viata economica a Transilvaniei a fost conditionata in mare masura de posibilitatea aprovizionarii cu materii prime din aceste provincii si, totodata, de desfacerea si valorificarea aici a propriilor ei produse.

Ramanerea in urma a tarilor romane in comparatie cu statele din apus (iar in cadrul teritoriului national Moldova si Tara Romaneasca fata de Transilvania) s-a mentinut in continuare in cursul evului mediu, iar de la mijlocul secolului al XVI-lea se amplifica prin ajungerea lor sub dominatie otomana.

Influenta nefasta a acestui val de vicisitudini s-a manifestat cu vigoare si in domeniul productiei mestesugaresti. Chiar daca nu toate ramurile productiei mestesugaresti au suferit in aceeasi masura, in ansamblu insa, dezvoltarea mestesugarilor a fost puternic stingherita si, ca urmare, multe fenomene specifice productiei mestesugaresti (de pilda organizarea in bresle) inclusiv aparitia si dezvoltarea manufacturilor iar mai inainte a formelor de cooperatie simpla, au fost intarziate in raport cu fenomenele similare de pe teritoriul Transilvaniei. In aceste conditii Transilvania a jucat rolul unui “atelier” care aproviziona celelalte tari romane cu produsele mestesugaresti necesare.

Materiile prime, indeosebi metalele, si uneltele mestesugaresti contribuiau la progresul mestesugurilor din Moldova si Tara Romaneasca, iar uneltele agricole, fiare de plug, sape, coase, seceri, la cel al agriculturii. [8 Radu Manolescu – Op. cit., Bucuresti 1968, p. 148]

Armele aduse din Transilvania aveau menirea, dupa cum arata Stefan cel Mare intr-o scrisoare trimisa brasovenilor pe la anul 1476, “ca sa ne fie impotriva paganilor, caci avem nevoie de ele”. [9 Ioan Bogdan – Documentele lui Stefan cel Mare – vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti,

1978, p. 338]

Oferta anului

Reducere 2020