Pagina documente » Stiinte Economice » Finantari pe termen scurt, gestiunea creditului, stocurilor si trezoreriei (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-finantari-pe-termen-scurt-gestiunea-creditului-stocurilor-si-trezoreriei-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-finantari-pe-termen-scurt-gestiunea-creditului-stocurilor-si-trezoreriei-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

C U P R I N S
CAPITOLUL I
FINANTARI PE TERMEN SCURT
I.1. DECIZIA DE FINANTARE PE TERMEN SCURT......1
I.2. RESURSELE DE FINANTARE A ACTIVELOR CIRCULANTE....2
I.3. FONDUL DE RULMENT..............3-7
I.4. CREDITE BANCARE ..............8-20
I.4.1 CREDITE BANCARE PE TERMEN SCURT ....8-10
I.4.2 CREDITAREA SOCIETATILOR COMERCIALE SI REGII AUTONOME.............11-15
1.4.3 CREDITAREA iNTREPRINDERILOR MICI .16.-17
I.4.4. CREDITE PE TERMEN SCURT SPECIFICE ECONOMIEI DE PIATA. 18-20
I.5. PLASAMENTE PE TERMEN SCURT21-24
CAPITOLUL II
GESTIUNEA CREDITULUI SI A STOCURILOR
II.1. GESTIUNEA CREDITULUI - CLIENT..........24-34
II.2. GESTIUNEA CREDITULUI FURNIZOR............35
II.3. FOLOSIREA EFICIENTA A STOCURILOR...... 36-40
II.4. OPTIMUL INVESTIRII iN STOCURI.............41-42
CAPITOLUL III
GESTIUNEA iNCASARILOR SI PLATILOR
III.1. PREVIZIUNEA ZI CU ZI A iNCASARILOR SI PLATILOR......43
III.2. METODA TERMENELOR DE PLATA/iNCASARE43
III.3. OPTIMIZAREA iNCASARILOR SI PLATILOR......44
III.4. iNCASARI SI PLATI CU NUMERAR ALE AGENTILOR ECONOMICI.....44-45
III.5. iNCASARI SI PLATI FARA NUMERAR.........46-56
III.6. CAPACITATEA DE PLATA A AGENTILOR ECONOMICI.........56-58
III.7. LICHIDITATEA FINANCIARA A AGENTILOR ECONOMICI......59-63
III.8. SOLVABILITATEA SI BONITATEA AGENTILOR ECONOMICI..........64
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ - S.C. FELVAS CONS S.A
IV.1. PREZENTARE S.C. FELVAS CONS S.A65
IV.2. DOCUMENTATIE PRIVIND ACORDAREA UNEI LINII DE CREDIT
PENTRU S.C. FELVAS CONS ............. ...66-90
BIBLIOGRAFIE......91

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

?

CAPITOLUL I

FINANT?RI PE TERMEN SCURT

I.1. DECIZIA DE FINANTARE PE TERMEN SCURT

Deciziile de finantare pe termen lung fixeaza cadrul general al dezvoltarii unei societati comerciale. Ele sunt temeinic fundamentate si cel mai adesea ireversibile. Deciziile de finantare pe termen scurt subordonate deciziilor pe termen lung, fiind decizii curente, de corelare. Acest caracter al deciziilor pe termen scurt nu presupune deloc ca sunt mai putin importante: o eroare a deciziei de finantare pe termen scurt poate antrena pierderi insemnate sau chiar incetarea platilor. Spre exemplu, un plasament pe termen scurt gresit conceput poate provoca o pierdere, fie un profit mai mic; falimentul unui client important poate conduce la depunerea bilantului; o proasta proportionare intre finantarile pe termen scurt si cele pe termen lung poate conduce la costuri suplimentare si deci reducerea rentabilitatii; o subevaluare sau supraevaluare a necesitatilor de finantare pe termen scurt se poate reflecta negativ in situatia lichiditatii financiare si a capacitatii de plata a agentilor economici creand pe parcursul anului, fie excedent de lichiditati ce nu-si gasesc un plasament convenabil, fie deficit de lichiditati care nu poate fi acoperit la timp in mod economicos.

Spre deosebire de finantarile pe termen lung care vizeaza active imobilizate, cu un anumit grad de independenta fata de fluctuatiile procesului economic specific, finantarile pe termen scurt vizeaza activele de exploatare al caror cuantum variaza prompt in functie de cresterea sau descresterea activitatii de la un an la altul, de la un trimestru la altul, sau de la un sezon la altul. În aceste conditii decizia de finantare pe termen scurt trebuie sa raspunda nu numai cerintelor de acoperire financiara a activelor circulante in cuantumul necesar si la termenele prevazute, dar sa prezinte si suficienta elasticitate, capacitate de adaptare la nevoile concrete ale diverselor etape, sa poata fi majorate sau reduse, dupa caz ,cand cerintele exploatarii o impun.

Multe societati comerciale inregistreaza variatii insemnate ale volumului activitatii economice de la un trimestru la altul, ceea ce impune ca necesarul permanent de active circulante sa fie finantat, in masura posibilitatilor, din capitaluri permanente, iar nevoile care apar in perioada de varf de activitate sa fie finantate prin resurse de trezorerie [1 Adochitei M.- Gestiunea financiara a intreprinderii Ed.Sylvi, Bucuresti, 2000, pag.56

], care pot fi adaptate cu usurinta nevoilor reale ale exploatarii. O asemenea strategie a finantarilor pe termen scurt permite folosirea judicioasa a resurselor proprii, atrase si imprumutate, cu efecte favorabile pe linia economicitatii si rentabilitatii.

I.2. RESURSELE DE FINANTARE A ACTIVELOR CIRCULANTE

Stabilirea necesarului de active circulante reprezinta, desigur, o operatiune importanta in ansamblul muncii financiare; in ultima instanta insa, estimarea necesarului nu reprezinta decat baza de plecare pentru stabilirea si procurarea fondurilor acoperitoare. Pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii prezinta importanta nu numai stabilirea cat mai exacta a volumului fondurilor acoperitoare, ci si caracterul judicios al folosirii uneia sau alteia dintre metodele de acoperire financiara: finantarea cu capital propriu si resurse atrase sau finantarea prin angajamente pe termen scurt.

RESURSELE DE FINANTARE PENTRU SOCIET?TI COMERCIALE SI REGII AUTONOME

Acoperirea financiara a activelor circulante se realizeaza, pentru marea majoritate a unitatilor cu capital de stat sau mixt, in participatie, adica cu fonduri proprii si credite bancare. Aceasta situatie a finantarii societatilor comerciale si regiilor autonome este preluata de la vechile intreprinderi de stat. Transformarea lor in societati comerciale si regii autonome n-a putut modifica si structura capitalului, aceasta fiind o problema de viitor in care procesul de privatizare urmeaza sa-si spuna cuvantul.

În prezent, acoperirea financiara a activelor circulante intr-o anumita proportie cu fonduri proprii este avantajoasa atat pentru independenta intreprinderilor respective, cat si pentru costul mai redus al capitalului propriu in comparatie cu costul creditelor - mai ales in conditiile actualelor dobanzi inalte.

În conditiile normale insa nu este recomandabil sa se exagereze pe linia formarii capitalului propriu pentru active circulante, pentru ca el sa nu ramana neutilizat si deci nefructificat in perioadele cu activitate mai redusa. De fiecare data este oportun sa se gaseasca modelul optim de imbinare a finantarii prin fonduri proprii cu finantarea prin angajamente pe termen scurt. Responsabilitatea formarii fondurilor proprii si a apelului la credite, ca surse de finantare a activelor circulante, ca si intreaga strategie a dezvoltarii sunt probleme care depind de posibilitatile financiare ale societatilor comerciale si de deciziile pe care le iau cu privire la repartizarea profiturilor.

Principala sursa de finantare a activelor circulante pentru societatile comerciale in functiune este profitul. Se formeaza astfel legatura intre calitatea activitatii si finantarea activelor circulante. Conducerea intreprinderii decide in fiecare an partea din profitul net ce poate fi afectata cresterii fondurilor proprii pentru active circulante. În dimensionarea profitului destinat finantarii activelor circulante se tine seama si de posibilitatea folosirii pentru aceeasi destinatie a resurselor atrase si in primul rand a pasivelor stabile.

Prin pasive stabile se intelege datoria minima permanenta a societatii catre terti, persoane juridice sau fizice, rezultata din decalajul in timp dintre aparitia obligatiilor de plata si stingerea obligatiilor (efectuarea platilor). Ca urmare a faptului ca au un caracter permanent, pasivele stabile sunt asimilate fondurilor proprii, fiind folosite ca atare, pentru finantarea activelor circulante. Astfel de datorii minime permanente apar in urma relatiilor contractuale dintre intreprindere si furnizorii sai, bugetul statului, salariatii proprii.

In practica financiara, la nivelul intreprinderilor, se cunosc doua metode de calculare a pasivelor stabile, in functie de sursele generatoare ale acestora: metoda numarului de zile intarziere si metoda soldurilor zilnice.

Prima metoda se aplica in cazul aprovizionarilor cu materii prime, materiale, marfuri, combustibili etc., determinarea volumului pasivelor stabile efectuandu-sei n functie de sumele prevazute pentru aceste aprovizionari si numarul zilelor de intarziere intre aparitia obligatiilor de plata si stingerea obligatiilor.

unde:

PS = pasive stabile;

A = volumul aprozionarilor anuale sau trimestriale;

t = numarul de zile de la sosirea livrarilor pana la efectuarea platilor;

T = numarul de zile ale perioadei ce se ia in consideratie (an, trimestru).

Metoda soldurilor zilnice se aplica in cazul fondului de salarii, contributii pentru asigurari sociale, pentru somaj, taxa pe valoarea adaugata, impozitul pe profit etc. Pentru fiecare din aceste surse se calculeaza mai intai obligatia zilnica, prin impartirea la 90. In functie de periodicitatea legala a platilor respective se calculeaza, pentru fiecare zi din luna si fiecare sursa, volumul obligatiilor, urmand ca apoi sa se insumeze. Se formeaza astfel solduri totale ale datoriilor zilnice in cursul unei luni. Din acestea se alege cel mai mic sold, care constituie pasivele stabile ce se iau in considerare in luna respectiva.

Societatile comerciale care iau fiinta direct, neprovenind din vechile intreprinderi de stat, ca si toate intreprinderile existente care doresc sa-si sporeasca substantial activitatea isi constituie sursele de finantare a activelor circulante sau si le majoreaza pe calea emiterii si vanzarii de actiuni care conduc la formarea capitalului social din care o parte este afectata finantarii activelor circulante.

I.3. FONDUL DE RULMENT

Oferta anului

Reducere 2020