Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap. 1. Aspecte de drept procesual penal
1.1. Scurta introducere........4
1.2. Consideratii generale privind procesul penal si dreptul procesual penal......4
1.3. Legatura dintre dreptul penal si alte ramuri.....6
Cap. 2. Elemente de psihologie judiciara si psihanaliza
2.1. Notiune si importanta.....7
2.2. Psihanaliza -stiinta viitorului............8
2.3. Psihanaliza medicala si psihanaliza criminala (asemanari si deosebiri).......8
2.4. Mecanisme operationale si terminologie in psihanaliza10
2.5. Infractorul si infractiunea din perspective psihologice si psihanalitice......11
2.6. Consideratii privind comportamentul delicvent........... 13
2.7 Formarea conflictului interior si nasterea infractiunii......... .15
2.8. Elemente explicative privind procesele psihologice post-infractionale......16
Cap. 3. Interogatoriul judiciar
3.1 Caracterizare generala .....18
3.2 Definitia interogatoriului..........19
3.3 Caracteristicile interogatoriului judiciar........21.
3.4 Planurile situationale........23
3.5 Tehnici de intervievare in Marea Britanie si America.25
3.5.1. Natura si metodele interogatoriului juridiciar...........25
3.5.2. Consecintele utilizarii tehnicilor de manipulare in interogatoriul judiciar.....28
3.5.3 De ce marturisesc suspectii?.........33
3.5.4 Tehnici de manipulare si coercitie (sugerarea marturisirii).34
3.5.5. Legea liberului acces la informatie (FOIA)..............36
Cap.4. Ascultarea invinuitului sau inculpatului
4.1 Etape si strategii de interogare a invinuitului sau inculpatului..............37
4.2. Procedee tactice folosite in ascultarea invinuitului sau inculpatului ......39
4.3. Sondarea sentimentului de vinovatie...42
Cap.5. Interogatoriul psihanalitic
5.1 Definirea interogatoriului psihanalitic...........45
5.2. Caracteristici si mecanisme ale interogatoriului psihanalitic.....46
5.3. Comentarii asupra interogatoriului judiciar de tip psihanalitic..46
5.4. Simptomatologii semnificative.....47
Cap.6. Institutiile confruntarii, prezentarii pentru recunoastere si reconstituirii ca activitati ale urmaririi penale din perspectiva psihologica
6.1.Confruntarea.............53
6.2.Prezentarea pentru recunoastere...........54
6.3. Reconstituirea..55
Cap.7. Metodele de investigare a personalitatii
7.1.Conceptul de personalitate si consideratii introductive ..............56
7.2. Metode de investigare a personalitatii.............57
7.2.1.Observatia ............57
Surse de elemente semnificative din cadrul simptomaticii labile............58
7.2.2 Interviul.........66
Cap.8. Probleme juridice si psihologice cu privire la anchetator si activitatea sa
8.1. Anchetatorul si invinuitul.............73
8.2. Aprecierea probelor si stabilirea vinovatiei....74
8.3. caracteristicile personalitatii anchetatorului..............75
8.4. Anchetatorul si administrarea probelor.............. .76.
8.5. Aspecte psihologice privind calitatile personale ale anchetatorului..... .77
8.6. Caliatile psiho-sociale ale anchetatorului . 79
8.7. Modele de conduita si tipuri de anchetatori.............. 81
Cap.9.Problematica psihologica a relatiei anchetator-anchetat
9.l. Contactul interpersonal in biroul de ancheta judiciara.............. 85
9.2. Comunicarea non-verbala........... 89
9.3. Reguli tactice specifice raporturilor interpersonale de opozabilitate si confruntare............90
9.4. Coordonatele psihologice ale recunoasterii comiterii faptei. De la refuzul recunoasterii la marturisire....91
9.5. Contracararea atitudinilor de rezistenta la interogatoriu.....98
Cap.10 Concluzii generale ....100

Alte date

?

1. Aspecte de drept penal si procesual penal

1.1. Scurta introducere

Viata a demonstrat ca este aproape imposibil ca oamenii sa traiasca in societate fara ca interesele lor sa fie lezate, astfel incat se nasc dispute si conflicte, pentru a caror solutionare este necesara interventia unei forte obiective si impartiale cum este cea a justitiei care de obicei se realizeaza pe cale contencioasa.

Înfaptuirea actului de justitie in domeniul penal trebuie circumscrisa nevoilor de adevar si dreptate in care sunt implicate societatea civila, autoritatile publice, precum si politia si parchetul, dar si instantele de judecata si cele de executare a pedepsei.

Înca din cele mai vechi timpuri societatea umana a fost preocupata atat de studiul cauzelor aparitiei si al modului de desfasurare a proceselor si fenomenelor infractionale ­­cat si de prevenirea si combaterea acestora incercand sa–si apere sistemul de valori pe care ea insasi se intemeiaza.

Aceasta preocupare este pe deplin justificata daca se are in vedere faptul ca prin fenomenul infractional se aduce o atingere grava intereselor umane de maxima generalitate si importanta, si se pun in pericol valorile fundamentale afectandu-i astfel buna sa functonalitate. Orice societate apreciaza comportamentul membrilor sai din punctul de vedere al conformarii acestora la normele morale si la cele juridice. Nerespectarea acestor norme atrage dupa sine masuri coercitive sau punitive.

Apararea sociala impotriva faptelor periculoase, dupa aparitia statului a devenit o functie importanta a acestuia pe care o realizeaza cu ajutorul dreptului penal, care contribuie la apararea acestor valori prin aratarea faptelor periculoase si a sanctiunilor aplicabile celor care comit astfel de fapte.

1.2. Consideratii generale privind procesul penal si dreptul procesual penal

Procesul penal reprezinta o activitate judiciara complexa ce se desfasoara dupa anumite reguli stricte, stipulate de normele dreptului procesual penal, care are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

„Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala”(art.17 C.penal).

Din perspectiva psihologica, urmarirea penala - prin excelenta ancheta judiciara si cercetarea judecatoreasca - este o suma de relatii interpersonale ale unui subiect constant: reprezentantul organului de urmarire penala si ceilalti participanti la proces, parti sau subiecti ai procesului.

Densitatea relatiilor interpersonale ale anchetatorului, care ramane acelasi in timp ce partenerii sai se schimbi indica de la bun inceput caracterul complex al activitatilor de ancheta, iar din perspectiva psihologica, constatarea obligatorie a modalitatii mentale care trebuie sa-l caracterizeze pe anchetatorul autentic.

Procesul penal se desfasoara pe parcursul a trei etape succesive denumite faze ale procesului penal, si anume :

-urmarirea penala; in faza de urmarire penala sunt cuprinse etapele cercetarii penale si ale trimiterii in judecata

-judecata;

-punerea in executare a hotararilor penale;

Urmarirea penala este faza care are „ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata”. art.200 c.p.p.

Din punct de vedere tehnico-tactic, strangerea probelor necesare reprezinta atat operatia de adunare a probelor, cat si examinarea si evaluarea lor pentru a se constata daca sunt suficiente, in vederea luarii hotararii privind trimiterea sau netrimiterea cauzei in judecata.

Prin identificarea faptuitorilor legiuitorul a vrut sa precizeze ca, in cadrul urmaririi penale, probele adunate trebuie sa ajute la depistarea celor care au savarsit fapta penala (autori, instigatori, complici), intelegand prin aceasta atat stabilirea faptului ca urmarea socialmente periculoasa se datoreaza unei activitati umane, cat si aflarea datelor de identitate ale celui care a savarsit fapta penala.

Prin stabilirea raspunderii faptuitorului se intelege ca probele adunate in cursul urmaririi penale trebuie sa contribuie nu numai la lamurirea aspectelor privind fapta penala, ele trebuie sa elucideze si aspectele legate de vinovatia faptuitorului, daca acesta poate sau nu sa fie subiect al raspunderii penale .

În obiectul urmaririi penale, se inscrie, de asemenea, si identificarea victimei infractiunii, desi acest lucru nu este prevazut expres in art. 200 C.pr.pen. Aceasta activitate este necesara pentru rezolvarea laturii penale si laturii civile a cauzei penale.

În ajutorul acestei afirmatii vine art. 202, care arata ca organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele in vederea justei solutionari a acesteia, cat si art 262, al. l si art. 265 C.pr.pen. care stipuleaza necesitatea ca urmarirea penala sa fie completa.

Pe langa toate acestea, organele judiciare pot lua masuri de constrangere cu caracter personal sau real (cele cu caracter personal fiind obligatorii in cazul in care legea prevede acest lucru) si masuri de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva, acestea avand tot caracter obligatoriu.

În tratatele de procedura penala urmarirea penala este considerata o faza distincta a procesului penal precizandu-se ca se identifica cu un comportament procesual cu un rol bine definit in procesul penal, deoarece in cadrul ei, se realizeaza anumite activitati specifice prin care se dovedeste existenta sau inexistenta infractiunilor, stiut fiind ca marea majoritate a faptelor penale nu pot fi dovedite prin probe proconstituite.

1.3 Legatura dintre dreptul penal si alte ramuri

În cadrul sistemului unitar de drept al Romaniei dreptul penal are stranse legaturi cu alte ramuri de drept printre care :dreptul procesual penal, dreptul constitutional, dreptul civil etc. Pentru realizarea functiilor sale el mai este ajutat de criminalistica, criminologie, psihanaliza, dar si de psihologia judiciara.

Legatura psihologiei judiciare cu stiinta dreptului este reclamata de necesitatea de a oferi dreptului un instrumentar al interpretarii corecte a conduitelor umane cu finalitate criminogena.

Asadar, dreptul ii limiteaza psihologiei judiciare aria de extensie strict la conduita umana analizata din perspectiva normelor juridice (autor, martor, persoana banuita, conduita simulata, etc.) si a solutionarii sub just temei a pricinilor judiciare.

Cunostiintele de psihologie judiciara contribuie, in dreptul penal, la aprecierea elementelor de culpa, vinovatie, intentie, prevedere, stare emotionala, conduita simulata, responsabilitate etc., si ajuta la o buna dozare a pedepselor si o justa incadrare a faptelor.

Legaturile procedurii penale cu psihologia judiciara se regasesc in aceea ca o serie intreaga de activitati, cum ar fi confruntarea, perchezitia, prezentarea spre recunoastere, ascultarea etc. nu pot fi eficiente decat in cazul in care organele de cercetare vor avea cunostiintele psihologice necesare cunoasterii corecte a conduitelor umane, in raport cu a caror interpretare si obiectivare actul procedural sa aiba maximum de eficienta sub aspectul aflarii adevarului.

Sarcina fundamentala a criminologiei este descoperirea motivelor inconstiente. Pentru cei care impartasesc punctul de vedere psihanalitic extrem, anumite pattern-uri criminale sunt reflectarea simbolica, a unei motivatii inconstiente.

De exemplu, utilizarea unui pistol de catre talhar reprezinta formarea unei reactii in sensul impotentei masculine. Pistolul este considerat simbolul potentei. De asemenea, spargerea usii si furtul sint considerate a simboliza violul inconstient. Aceste aspecte trebuie cunoscute si intelese de catre instanta inainte de a stabili „masurile" impotriva infractorilor ;