Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

- “Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic”. [6 Idem]

- “Comunicarea este procesul transmiterii structurii intre componentele unui sistem care poate fi identificat in timp si spatiu”. [7 Idem]

- “Comunicarea este o functie sociala… o distributie a elementelor comportamentului sau un mod de viata alaturi de existenta unui set de reguli… Comunicarea nu este raspunsul insusi, dar este intr-un mod esential, un set de relatii bazate pe transmiterea unor stimuli (semne) si evocarea unor raspunsuri”. [8 Idem]

- “Comunicarea se petrece in clipa in care persoanele atribuie semnificatie mesajelor referitoare la comportament”. [9 Idem]

- “Comunicarea reprezinta un proces de viata esential, prin care animalele si oamenii genereaza sisteme, obtin transformari si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfarsit activitatile sau viata”. [10 Idem]

- Comunicarea … consta …. in atribuirea unui sens semnelor… perceperea intelesurilor”. [11 Idem]

Dupa cum se poate vedea, chiar daca la o prima evaluare definirea comunicarii ar putea parea un act simplu, in realitate tocmai vasta intindere a conceptului si a cotidianului practicii comunicationale ridica probleme, delimitarile terminologice revelandu-se in fapt drept un proces destul de complex si laborios.

Sintetizand cateva aspecte fundamentale putem evidentia componentele de baza ale procesului comunicational.

1. Simboluri, vorbire, limbaj.

2. Întelegerea-receptarea, nu transmiterea mesajelor.

3. Interactiune, relatie-schimb activ si coorientare.

4. Reducerea incertitudinii – ipotetica dorinta care duce la cautarea de informatie in scopul adaptarii.

5. Procesul – intreaga secventa a transmiterii.

6. Transferul, transmiterea – desemneaza miscarea conotativa in spatiu si timp.

7. Legatura si unire – ipostaza de conectare si articulator.

8. Trasaturi comune – amplificarea a ceea ce este impartasit si acceptat de ambele parti.

9. Canal, purtator, reprezinta extensia, transferul si modalitatea de a gasi calea de vehiculare a informatiei.

10. Memorie, stocare – ceea ce determina acumularea de informatie pentru a realiza „depozite informative”.

11. Raspuns discriminatoriu – accentuarea acordarii selective si de atentie si a interpretarii.

12. Stimuli – accentuarea caracterului mesajului in cauza, a raspunsului sau a reactiei.

13. Intentia – accentueaza ideea ca actele comunicationale au scop.

14. Momentul si situatia – acorda atentie contextului actului comunicativ.

15. Putere – comunicarea trebuie privita si ca mijloc de influenta.

Pornind de la aceste date putem surprinde cateva din incercarile de elaborare a unor modele de comunicare ce sintetizeaza aceste componente.

În functie de modul in care au fost combinate elementele specifice comunicarii, in functie de circuitul format in jurul informatiei (codate, apoi decodate, transmise si receptate) la care se adauga si o serie de elemente variabile; in literatura de specialitate au fost elaborate o serie de modele ale comunicarii, dupa cum urmeaza:

Figura 2. Procesul comunicarii. Adoptat dupa modelul SHANNON si WEAVER [12 Vezi, Steers R., Introduction to Organizational Behavior, Publishing House, Glenview, 1988, p. 384]

Conform acestei reprezentari procesul comunicational este redus la relatia (emitator ? mesaj ? receptor) intervenind in procesul comunicational si posibili factori perturbatori.

Astfel se creeaza 3 segmente comunicationale (dobandirea informatiei si atasarea unui sens al informatiei).

Un alt model este cel ce apartine lui ANDERSCH, STAATS si BOSTROM, un model cu o configurare mai aparte, pentru ca pune accentul pe relatia dintre emitator si receptor.

Figura 3. Procesul comunicarii. Adoptat dupa Andersch, Staats si Bostron

De remarcat este faptul ca in acest model nu sunt evidentiati emitatorul si receptorul, ceea ce semnifica in final ca, acceptarea unui spatiu circular continuu propune si interactiunea intre cele doua componente. În centrul schemei se afla mediul si stimulii, ceea ce permite optiunea pentru dezvoltarea unei balante dinamice intre cautarea de informatie de catre emitator in mediu si reactualizarea comunicarii in acelasi mediu de catre receptor.

O alta abordare apartine modelului MCR al lui Berlo privind comunicarea. Acest model poarta initialele (SMCR) insemnand (sursa, mesaj, canal, receptor). Relevant pentru acest model este faptul ca, ambii parteneri de comunicare (emitator si receptor) depind de sistemul social si de mediul cultural.

Deprinderi de comunicare

Elemente

Structura

Vaz

Deprinderi de comunicare