Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL I
Consideratii introductive 4
I.1. Situatia politico-juridica a Tarilor Romine in perioada dinaintea
adoptarii Codului Caragea 4
I.1.1. Domnitorii si relatia acestora cu Imperiul Otoman 4
I.1.2. Ordinea juridica a regimului pravilelor 6
I.1.3. Similitudinea Codului Caragea cu Codul Calimach 9
I.2. Adoptarea Codului Caragea 10
I.2.1. Personalitatea domnitorului Ioan Gheorghe Caragea 10
I.2.2. intocmirea Codului Caragea si inovatiile acestuia 12
I.2.2.1. Alcatuirea comisiei de redactare 12
I.2.2.2. Transpunerea in scris a dreptului cutumiar 13
I.2.2.3. Compozitia generala a legiuirii 16
I.2.3. Valoarea juridica a Codului Caragea 19
CAPITOLUL II
Analiza continutului Codului Caragea 21
II.1. Regimul juridic al persoanelor 21
II.1.1. Principii instituite 21
II.1.2. Analiza prevederilor 21
II.2. Regimul juridic al bunurilor 24
II.2.1. Principii instituite 24
II.2.2. Analiza prevederilor 24
II.3. Dreptul obligatiilor si al contractelor civile 26
II.3.1. Principii instituite in materia obligatiilor 26
II.3.2. Analiza prevederilor privind contractele civile 28
II.3.3. Analiza celorlalte prevederi din Partea a treia 38
II.4. Actele cu titlu gratuit 41
II.4.1. Principii instituite 41
II.4.2. Analiza prevederilor privind donatiile 42
II.4.3. Analiza prevederilor privind mostenirile 43
II.5. Dreptul penal 45
II.5.1. Principii instituite 45
II.5.2. Faptele incriminate 46
II.6. Reforma judecatoreasca 48
II.6.1. Reforma procedurala 48
II.6.2. Reforma institutionala 49
CAPITOLUL III
Actele normative adoptate ulterior intrarii in vigoare a Codului Caragea 52
III.1. Variantele in care a circulat Codul Caragea 52
III.2. Actele modificatoare ale codului 59
III.3. Influenta Codului Caragea asupra codurilor moderne adoptate in a
doua jumatate a sec. al XIX-lea 64
III.4. Concluzii 64
BIBLIOGRAFIE 67

Alte date

?

CAPITOLUL I

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

I.1. Situatia politico-juridica a Tarilor Romane in perioada dinaintea adoptarii Codului Caragea

I.1.1. Domnitorii si relatia acestora cu Imperiul Otoman

Sub influenta razboaielor austro-turce si ruso-turce, se constata o slabire a dominatiei otomane in Principatele Romane, in conditiile in care stapanirea austriaca este nevoita sa faca fata avantului nationalitatilor din care era compus imperiul. Suveranii luminati, care au incercat sa salveze feudalismul prin reforme, nu au reusit sa creeze decat o atmosfera de lupta mai mare din partea popoarelor [1 Ioan Chis – “Istoria statului si dreptului romanesc”, Ed. A.N.I., Bucuresti, 2004, pag. 151]. Decretul de toleranta religioasa al imparatesei Maria Tereza, acordat romanilor transilvaneni in 1759, a fost un rezultat al luptei de 20 de ani a mitropolitului Ardealului, Inochentie Micu. Înfiintarea regimentelor graniceresti, doua romanesti si trei secuiesti, completate cu alte doua mixte in Banat au produs efecte necalculate de habsburgi, si anume tulburari in randul populatiei, care s-a vazut inselata in asteptarile ei, datorita nerespectarii promisiunilor facute.

În anul 1784, in luna noiembrie, izbucneste in Muntii Apuseni rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan, o adevarata revolutie populara ce se extinde cu repeziciune in Banat, Maramures, Sibiu si Fagaras. Programul din 11 noiembrie, adresat nobilimii din Deva, cerea desfiintarea iobagiei, impartirea pamanturilor, nobilii sa nu mai fie platiti decat pentru dregatorii, iar plata darilor catre stat sa fie impusa tuturor locuitorilor, indiferent de pozitia sociala. Succesele rasculatilor, concretizate in alungarea nobililor si instaurarea unor organe proprii ale puterii, au obligat autoritatile la tratative si la patru armistitii. În decembrie, rascoala a fost infranta si reprimata cu deosebita cruzime. Rezultatele rascoalei s-au concretizat in Patenta din 22 august 1785, care desfiinta dependenta personala, legarea de glie, conferea taranilor dreptul de a dispune de bunuri si de a avea o meserie, dadea libertatea pasunatului turmelor romanilor pe terenurile de pe care se ridicase recolta, precum si in alte locuri de utilitate comuna, reducea obligatiile de carausie. În anul 1790, Dieta Clujeana respinge aceste masuri innoitoare, determinand populatia romana sa continue lupta de emancipare. Romanii se adreseaza in anul 1791 Curtii din Viena, prin “Suplex”-ul definit ca un program “iacobin”.

Monarhia absoluta a aparut in perioada de tranzitie de la feudalism la capitalism, cand relatiile feudale au decazut, ca urmare a luptei maselor pentru libertate si egalitate, dar si ca urmate a imposibilitatii preluarii tuturor noilor principii si idei de burghezia in formare. În aceste conditii, monarhii, sprijiniti pe armate puternice, pe venituri obtinute prin impozite regulate, ajung sa concentreze intreaga putere, avand posibilitatea de a “conduce dupa cum cred de cuviinta, de a da legi si de a numi personal pe slujitorii care aplica aceste legi”. [2 Gheorghe Platon – “Istoria moderna a Romaniei”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1985, pag. 271.] Viata politica se desfasoara in preajma curtii, nobilii feudali devin inalti functionari si nobili de curte, fiind platiti din vistieria statuiui si nu din veniturile obtinute pe propriile domenii.

Asa cum observa prof.univ.dr. Ioan Chis in lucrarea “Istoria statului si dreptului romanesc”, existenta monarhiei absolute este bine definita in Transilvania, ca si in Tara Romaneasca si Moldova, dar aici prezinta particularitati determinate de dependenta fata de Poarta Otomana. Tendinte de tip absolutist se consemneaza la domnitorul Serban Cantacuzino, precum si la Dimitrie Cantemir, dar cel mai pregnant la domnitorii fanarioti. Nicolae Mavrocordat si Mihail Racovita sunt domnitori care reduc puterea boierilor de neam, incurajeaza unele plangeri ale taranilor impotriva boierilor, ajung pana acolo incat introduc pedepse corporale impotriva acestora, tocmai pentru a le slabi autoritatea si pozitia, in scopul intaririi propriilor autoritati.

Reformele domnitorului Constantin Mavrocordat au dus in primul rand la intarirea bazei materiale a absolutismului monarhic. Abolirea servajului a creat posibilitatea acapararii rentei feudale prin impozite, iar sistemul scutelnicilor i-a facut pe boieri dependenti de domnitor. Aparatul birocratic creat se bucura de avantaje materiale deosebite, fiind definitiv in opozitie cu marea boierime.

În timp ce in Moldova si Tara Romaneasca, monarhia de tip absolutist exista in cadrul regimului fanariot, in Transilvania ea s-a concretizat prin regimul habsburgic – o varianta a formei de guvernare absolutiste a fost “absolutismul luminat”, cu caracter reformist, de dezvoltare, social economica pe linie capitalista, perioada de formare a noii clase burgheze. Lupta impotriva regimului absolutist a fost conceputa de marii boieri ca o varianta de inlocuire a acestuia cu guvernarea reprezentativa pe stai, sub forma regimului nobiliar. Aceasta lupta, dusa prin delegatii si memorii la curtea din Petersburg, Viena sau la Poarta Otomana, a preconizat schimbarea regimului fanariot si absolutist, in scopul de a dispune de puterea politica, intr-o forma de republica “aristo-democraticeasca”, conceputa de logofatul Dimitrie Sturdza [3 Ioan Chis, op. cit., pag. 154.].

În principal, functia interna a statului si-a evidentiat intaietatea datorita necesitatii reprimarii rezistentei acerbe a taranimii impotriva exploatarii si fiscalitatii. Reprimarea rascoalelor, dintre care celebra ramane, pentru cruzimea ei, cea a lui Horea, Closca si Crisan, de catre trupele austriece, a constituit o latura a mecanismului statului, in care forta armata este completata cu inchisori si agenti informatori. Aparatul central si local al statului avea ca o caracteristica principala birocratia si fiscalitatea. Aparatul fiscal era deosebit de abuziv si spoliator, iar justitia era partinitoare in realizarea dreptatii, egalitatea in fata justitiei ramanand doar la nivel de deziderat [4 Mihai T. Oroveanu – “Istoria dreptului romanesc si evolutia institutiilor constitutionale”, Ed. Cerma, Bucuresti, 1992, pag. 69.

].

Biserica ortodoxa isi pierde rolul ce-l detinea in cadrul mecanismului statului, desi marii clerici aveau inca pozitii privilegiate. Biserica ortodoxa transilvaneana si-a sporit rolul de ex­ponent politic in lupta de eliberare nationala si sociala, sprijinind populatia romaneasca majoritara.

Functia externa a statului este diminuata, ca urmare a dominatiei otomane si a amestecului marilor puteri in chestiunile interne ale tarilor romane. Cu toate conditiile externe nefavorabile, statele romanesti si-au continuat existenta proprie, creandu-se un statut de “nebeligeranta” cu Imperiul Otoman, in schimbul platii tributului. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, odata cu infiintarea consulatelor, s-au introdus si in tarile romane regimul capitularilor, iar odata cu acestea jurisdictia consulara.

I.1.2. Ordinea juridica a regimului pravilelor

Principalele categorii de acte juridice care au fost in vigoare in perioada de care ne ocupam (inaintea adoptarii Codului Caragea – 1818) au fost:

? pravili de temelie – ce sunt constituite din legi de organizare sau constitutii intarite

de domn, care s-au aplicat efectiv sau au ramas in stare de proiecte;

? coduri – ce cuprind ramuri de drept, sau coduri specializate pe cate un domeniu;

? manuale de drept – ce contin materiale valabile pentru aplicare, coduri generale

sau private;

? culegeri de obiceiuri si hotarari – aplicate de Divan, unele dintre acestea fiind

intarite de domnitor si care au circulat ca legi scrise;

? hrisoave simple sau hrisoave domnesti.

Printre principalele izvoare documentare privind organizarea si functionarea statului, putem aminti urmatoarele:

= Constitutia elaborata pe timpul lui Constantin Mavrocordat, in anul 1741, care s-a

aplicat in ambele Principate Romane;

= “Obladuirea republiceasca aristo-democraticeasca” realizata in timpul domnitorului

Dimitrie Sturdza in Moldova, in 1802, dar care a ramas in proiect, nefiind urmata de

aplicare.

Toate aceste acte de importanta deosebita pentru dezvoltarea sistemului de drept au avut ca rezultat elaborarea unor adevarate coduri legislative generale si de ramura, care au dus la modernizarea rapida a dreptului romanesc. Procesul de sinteza si selectionare a documentelor elaborate a creat in Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania o seama de coduri, care au combinat reglementarile interne cu experienta in legiferare a sud-estului

european, precum si francez si austriac [5 Vladimir Hanga – “Istoria statului si drepului romanesc”, Ed. Academiei, Bucuresti, 1984, vol. II, pag. 231.].

Dintre legiuirile din Tara Romaneasca cele mai importante au fost:

a) Pravilniceasca Condica. Aceasta lucrare apare in anul 1780 si reprezinta primul cod de sinteza, elaborat sub influenta si conducerea lui Alexandru Ipsilanti. Lucrarea contine patruzeci de titluri si doua sute de “puncte”, respectiv articole, care reglementeaza organizarea judecatoreasca si procedura, pe linia reformei lui Constantin Mavrocordat. Codul cuprinde, pe langa institutii ale dreptului civil, si institutii de dreptul familiei. La elaborarea efectiva a acestui cod au lucrat Mihai Fotino si Ienachita Vacarescu, primul in materia dreptului cutumiar, iar cel de al doilea in elaborarea atributiunilor si functionarea domniei ca institutie.

Codul a fost “reintarit”, respectiv reinvestit cu aplicabilitate generala, de domnitorul Nicolae Caragea, in anul 1784. Cel care a cerut abrogarea acestui document a fost Tudor Vladimirescu, la 16 februarie 1821, in cadrul “Adunarii Poporului”.

b) Hrisovul pentru Iothesie. Este elaborat in anul 1800, sub domnia lui Alexandru C. Moruzi, si este un cod specializat pe procedura infierii, Iothesia fiind acel procedeu de “luare de suflet”.

c) Condica de Comerciu. Acest document este o traducere a codului comercial francez, realizata de profesorul Constantin Moroiu in anul 1808. Lucrarea contine 595 articole din cele 647 ale codului francez, fiind excluse cele ce nu se potriveau cu starea tarii. A fost discutat in Adunarea Obsteasca, in anul 1834, precum si in 1837, apoi a fost intarit de domn. A intrat in vigoare la 1 ianuarie 1841 si s-a aplicat pana in anul 1866.

d) Proiectele de coduri generale au reprezentat o seama de lucrari ample, redactate la cererea unor domni, dar care din diverse motive nu au fost adoptate. Cu toate acestea, ele au reprezentat incercari reusite de sistematizare a dreptului si au fost folosite ca manuale juridice sau chiar ca legi. Astfel a aparut “Proiectul de cod general” al lui Mihail Fotino din anul 1764, elaborat sub domnia lui Stefan Racovita, care a fost folosit ca manual juridic in mod permanent. Acelasi cod a fost reeditat si in anul 1766, de catre acelasi autor, dar dedicat succesorului la tron, respectivlui Scarlat Ghica.

În anul 1777, un alt Proiect de cod general este alcatuit de Mihail Fotino pentru Alexandru Ipsilanti, in cadrul programului legislativ al acestui domnitor. În aceste proiecte de coduri generale sunt reglementate: dreptul de stat, dreptul vistieriei, dreptul orasenesc, culegerile de obiceiuri aprobate de Divan, dreptul agrar, dreptul penal si dreptul ostasesc.

Alte lucrari, cum sunt “Arta judecatoreasca”, alcatuita in anul 1793 de catre Dumitrache Panaiotache, si “Proiectul legiuirii Caragea”, text anonim alcatuit intre anii 1816-1817, au fost folosite fara a fi intarite de domn, ca proiecte personale si incercari de sistematizare a procedurii judecatoresti, incercari de imbogatire a stiintei dreptului [6 Ioan Chis, op. cit., pag. 159.].

Pe de alta parte, nu trebuie sa uitam legiuirile din Moldova, care chiar daca nu s-au aplicat decat pe teritoriul acestui principat, au influentat in mod vizibil doctrina si legislatia din Tara Romaneasca si din Transilvania:

a) Sobornicescul Hrisov. Lucrarea a fost intocmita din ordinul domnitorului Alexandru C. Mavrocordat, care a si promulgat-o la 28 decembrie 1785. Textul are la baza doua “Anaforale” ale Sfatului de Obste din 15 august si 15 septembrie 1785. Partea I-a a reglementat regimul protimisului, al schimbului si al zalogirii de mosii cu interzicerea “daniilor” de la saraci la bogati. Partea a II-a se ocupa de o problema specifica, si anume casatoria robilor intre ei si a robilor cu oameni liberi. Sobornicescul Hrisov, cu modificarile ce au survenit in anii 1835 si 1839, s-a aplicat pana in anul 1865.

În anul 1835, doi juristi angajati ai statului, Flechtenmacher si Bojinca, au sistematizat textul, impartindu-l pe articole si “lamuriri”, dupa care textul astfel modificat a fost supus aprobarii Sfatului administrativ, fiind promulgat de domn. În aceasta forma a circulat in 150 de exemplare, pana la reelaborarea sa in anul 1939, printr-o lege de 12 articole cu text nou.

b) Pandectele lui Toma Cara. În anul 1806, Toma Cara editeaza prima carte despre persoane, dintr-o lucrare ce se voia mai mare, un cod general numit “Pandecte”. Cartea are ca sursa de inspiratie lucrari din acel timp, de origine bizantina si franceza, reprezentand tendintele din dreptul romanesc si incercarea de sinteza a realitatilor vremii. Izbucnirea razboiului ruso-turc a oprit desfasurarea planului legislativ pentru Moldova.